Ma racaie

Dezamagirea corodeaza.

Nu doare. Nu ustura. Seaca.

Am sentimentul unui rau care s-a hotarat sa nu se mai rostogoleasca. Sa nu se mai lase purtat la vale de pesti. Sunt un rau dezamagit. Amagit si apoi dezamagit.

Prefer furia in locul calmului pustiit. Sunt un om de la munte, obisnuit sa vada creste, dealuri, vai, invatat sa urce si sa coboare pentru a ajunge la un capat, iar oamenii astia de campie, plati, uniti cu linia orizontului undeva pe carambul cizmei imi prafuiesc irisii.

Ce resort dinlauntric poti actiona pentru a incaleca dezamagirea? Poti?

Maine o iei de la capat, in acelasi aer al tuturor, poate ca unii dintre ei sunt proaspeti dupa un somn adanc si fara vise, poate altii se pregatesc de ziua sase si sapte fara griji, in timp ce tu ai o reactie coroziva care te racaie, te consuma, te seaca. Cot la cot. Dar fara suflu. Umar la umar. Dar fara tinta.

Ce faci? Cum intri pe turnanta ultimei linii drepte de maine? Cum ataci finish-ul? Cum te aduni si te tii sa nu te prabusesti acum, la final? Poti?

Nu mai e o tranta cu ceilalti.Te-ai luat de umeri cu tine. Te infrangi
sau te invingi. Poti?

Poti.

Ai alta sansa?