Toate femeile mele au tatuaje,
pe umeri, pe sâni şi încheieturi,
pe locul acela dintre omoplaţi,
de unde s-au desprins aripile îngerilor
căzuţi în păcat.
Mandale, ananaşi, păpădii nu strânse
ci fixate cu acul în ierbarul pielii lor,
străpunse până la sânge,
cicatrici în tuşe sigure, negre şi roşii
pe aşternutul irişilor mei.
Toate femeile mele au o poveste
scrisă pe cerul pielii, printre constelaţii
pe care le visez când conduc
sau mă spăl pe dinţi curăţând gustul
lăsat de carnea lor caldă.
Ele cred că sunt despre putere, despre a fi,
despre viaţă si a mă vrea, te vreau,
nu mai vreau, nefiinţă, până aici,
gata, pleacă, unde eşti, nu contezi,
acum sunt, libertate.
Toate femeile mele au tatuaje
care spun poveşti, iar eu, doar eu
le ascult însetat, ca un tigru bătrân
care ştie că în cuşca asta de carne roşie
sângele curge la ore fixe.
