vineri, 17 martie 2017

des amăgire


Scurs
cum sună
sufletul scăpat din turmă,

inert
ca singurul tău vers
rămas încă neşters,

spart
precum gândurile
când te îmbracă scândurile,

amorf
aidoma carcaselor
aruncate maselor -


destul de-acum!
Mă voi trăi oricum.


joi, 17 noiembrie 2016

aştept


Le-am lipit de zid
şoptindu-mi tainic
trainic
gând:
"dă-o dracului, dă-o naibii,
dă-o-n mă-sa..."

Buzele astea două
sunt uscate
usturând
curând
de câte ori vreo vorbă
le va despica căzând.

De unde lacrimi
să le-adape
când
urlând
tot sângele s-a avântat
în fluierele picioarelor?

De unde pleoape
să le-ngroape
plăpând
când
în stomac fierea
a topit avântul aripilor?

De partea asta
e de netrecut
trecând
pe rând
tot ce a fost mai uşor
ca aerul foalelor.


Dar tot aici
sunt tot întreg
totalizând
tot
dar mai ales
nimic nemaiavând.

joi, 20 august 2015

insomnia


uneori
când dormi
iar greierii treieră
arii întregi de șansonete
și pisica își încolăcește
tentaculele
întoarse peste torsul meu
fierbinti,
uneori, recunosc,
mă gândesc la toate femeile
din viața mea
 
și toate
ești tu.


vineri, 27 martie 2015

aşteaptă!


gânduri mărunte
pune-vă punte,
cap de pod
pe emisfera stângă:
un nerod
ce stă să plângă
sunt.

ciuperci atomice
rodnice
îmi cresc pe cord
halucinând
în plin dezacord,
complotând
cu mine.

am şi mi-s
treaz şi-n vis,
fedeleş, cu nod
mortificat
şi nu dau rod.
sacrificat.
mie.

ce fac acum
întreabă-mă!
esti nărod!?
ce faci acum
înfipt în glod?
ard fum,
pasc..

..nu se leagă
nimic; neagă;
n-am bord,
adio cală,
pupă tribord
în poală.
nu-s.

priveşte zic
mie mistic:
fistic crud
încolţeşte
când eşti ud
ca un peşte
sărat!

culege-l şi taci,
înghite şi marş.

joi, 22 mai 2014

Luni, închis.


Galeria marilor figuri de ceară
expunea mulaje
ale chipului tău
iubind;
proiectând
din zori până-n seară
loopinguri cu montaje
ale corpului tău
păşind.

În şirul corpurilor de ceară
puteai admira fuselaje
zdrobite rău,
plesnind,
nemaiavând
o graniţă clară
între aliaje
şi sinele său.
Murind.

Am vizitat-o încet într-o seară,
subsol, parter, etaje
simţindu-mă rău,
bolind,
vomitând,
ca o fecioară
la chiuretaje,
ca un călău
mărturisind.

joi, 13 februarie 2014

co_lecţia de balet


sărutul din poignet
are gustul unei gutui,
i-am spus,
şi se mânie

(cu gestul unei dudui,
mi-am spus).

duşul în pas de deux
se simte în cerul gurii,
i-am şoptit,
şi a zâmbit pas de tout!

(dându-şi un unghi drept alurii,
mi-am şoptit).

plié, rond de jambe, jeté
diseară, împreună?
i-am propus,
şi-a tăcut tout le nuits d'été
într-un acelaşi neclar de lună

(mi s-a spus).

nu eşti prima balerină
a corpului meu dansant,
(îi strigam),
ci doar ultima figurină
a ultimului figurant,
cum te ştiam,

şi sunt alte sute în culise
care fac pointe mărunt
,
urlam,
gata să-l recunoască pe Ulise
beat-mort, porc-cărunt!

(cum-eram)


maître, eşti adorabil
când nu-ţi ies paşii...
a graseiat,
şi-ntr-un efort indubitabil
(de care nu-s capabili laşii)
s-a tirat.

joi, 7 noiembrie 2013

uită-te la mine


Orb,
corbule,
orb sunt!

Din vestibul,
până în ventricul,
ortoliţii desculţi
se aleargă în cercuri,
muţi,
mulţi,
şi fără flecuri,
şi nu zgomotul,
tropotul,
ropotul,
mă doare pe mine
corbule,
nici ochii,
corbule,
ci asta mă doare:
- orbule,
cum vor striga copii
printre picioare
strecurându-mi-se,
corbule;
şi cum voi privi în oglindă
strigându-mi tare,
vizibil tare,
mie:
- orbule,
corbule,
asta
mă doare.

Orbitele
goale
nu îl dor pe om
după ce moare,
aşa că ai fi putut
să aştepţi
iar acum eu
n-aş fi mai vorbit
(făcând tăcere)
ci aş fi privit,
fără durere,
şi mai ales ţie,
sigur ţie
ţi-ar fi făcut plăcere,
căci corb la orb
nu-i scoate ochii.