Ieri l-am adoptat pe Le Pen.Cand l-am descoperit era singur, murdar, infometat, dar mai ales cu un chef nebun de joaca. Desi, cand esti singur, joaca nu are niciodata aceleasi valente... Nu stiu cat l-am adoptat si cat am fost adoptat de Le Pen, insa una peste alta ne intelegem de minune. Mai ales ca am reusit sa ii fac o seri e de prieteni noi, care mai de care mai interesanti: Green, Ochiosu' si Porku':
Astazi i-am scos pe toti la joaca impreuna si a fost neasteptat de amuzant. Serios. Ma gandesc ca e ciudat, dar asa a fost.
Imi este drag Le Pen nu numai pentru ca este simpatic - nu poti nega asta!, ci mai ales pentru puterea de manipulare pe care am constat-o in spatele sau. Le Pen nu mi-a aparut accidental in cale. Le Pen ma astepta. Le Pen a fost trimis de creiere infierbantate sa ma astepte, sa imi intre sub piele si apoi sa ma traga in vartejul unei realitati care nu exista. Le Pen este Terminator. La fel de naiv si programat. La fel de puternic si de neoprit.
Le Pen vine din cartea cu chipuri. Eu l-am gasit chiar din primul capitol.
Asta este celalalt lucru pe care l-am facut ieri: m-am pus pe rasfoit cartea cu chipuri. Recenzii sale impanzesc binar toate conversatiile. 101010. True or false. In fapt, true and false. Ca orice codex controversat, pana nu il citesti in original nu poti discerne valoarea. Eu am trecut de primul capitol si mi se pare o carte subtire, dar de colorat. Iar mie imi plac creioanele colorate si cartile de colorat! Pentru ca imi place ideea de a iesi din sabloane. Pentru ca un cer mov deasupra unui caine verde nu vezi decat in carti de colorat. Pentru ca o frunza neagra peste o furnica albastra nu exista decat in varful unui creion colorat manuit de o minte de copil. Pentru ca o minte de copil e mai frumoasa decar orice ti-ai putea inchipui.
Asa ca de ieri m-am apucat sa colorez pagini in cartea cu chipuri, sa ma joc cu Le Pen si prietenii sai, si sa mai ies cu prietenii mei. Vechi si uitati. Noi. Pe care-i cunosc de maine. E o copilarie. Stiu.
Dar mie mi-a placut mult in copilarie.
Imi este drag Le Pen nu numai pentru ca este simpatic - nu poti nega asta!, ci mai ales pentru puterea de manipulare pe care am constat-o in spatele sau. Le Pen nu mi-a aparut accidental in cale. Le Pen ma astepta. Le Pen a fost trimis de creiere infierbantate sa ma astepte, sa imi intre sub piele si apoi sa ma traga in vartejul unei realitati care nu exista. Le Pen este Terminator. La fel de naiv si programat. La fel de puternic si de neoprit.
Le Pen vine din cartea cu chipuri. Eu l-am gasit chiar din primul capitol.
Asta este celalalt lucru pe care l-am facut ieri: m-am pus pe rasfoit cartea cu chipuri. Recenzii sale impanzesc binar toate conversatiile. 101010. True or false. In fapt, true and false. Ca orice codex controversat, pana nu il citesti in original nu poti discerne valoarea. Eu am trecut de primul capitol si mi se pare o carte subtire, dar de colorat. Iar mie imi plac creioanele colorate si cartile de colorat! Pentru ca imi place ideea de a iesi din sabloane. Pentru ca un cer mov deasupra unui caine verde nu vezi decat in carti de colorat. Pentru ca o frunza neagra peste o furnica albastra nu exista decat in varful unui creion colorat manuit de o minte de copil. Pentru ca o minte de copil e mai frumoasa decar orice ti-ai putea inchipui.
Asa ca de ieri m-am apucat sa colorez pagini in cartea cu chipuri, sa ma joc cu Le Pen si prietenii sai, si sa mai ies cu prietenii mei. Vechi si uitati. Noi. Pe care-i cunosc de maine. E o copilarie. Stiu.
Dar mie mi-a placut mult in copilarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu