Căpcăunii de sticlă
plescăie și împroașcă gunoi
înfulecând vlăstare de vise
crescute din noi
Căpcăunii de sticlă
prefac
mamele noastre-n călăi
preschimbă
în balegi narcise
dezbină prietenii tăi
Căpcăunii de sticlă
ocupă
turnuri de fildeș
sorbind
mințile încinse
privindu-ne galeș
Căpcăunii de sticlă
sunt stăpâni peste stăpânii lor
căpcăunii din paraclise
pe care îi
urmăm în vecii vecilor
amin!
...în ce basm stupid ne-am născut
cu feți făcuți din lacrimi
și câini încovrigați de foame
dizolvându-ne in propriile acrimi..
Voi scrie sfârșit! paginat în coală
devreme, chiar pe marginea zilei,
să mai am ceva timp să ucid căpcăunii
cu un colț de mileu lăsat pe muchia sticlei.
