naufragiul nu se planifică

Incropise un plan. Nu i-a luat mult - o dupa-masa, plus o noapte, plus dimineta de dupa, plus, sporadic, cate 2-3-4 si/sau nu mai mult de 5 minute pe zi, toata saptamana care a urmat. Acum i se pare incredibil ca nu se gandise mai devreme la el. Era atat de simplu: astazi, cand se vor intalni, din intamplare, se va impiedica prabusindu-se in bratele lui.

Doar ca nu luase in calcul ca va fi singura, purtand sandalele noi cu cureluse romane, despre care vanzatorul spunea ca pana si lui Caligula i-ar increti toga [sigur e ceva porcos la mijloc, nu are cum dupa zambetul cu prea multa saliva care a urmat, dar nu a avut timp sa dea un search pe wiki] si nici nu i-au iesit bine pasii, asa ca in loc sa se impiedice, a alunecat si in loc sa cada direct in bratele lui, a aterizat ciufulita, rosie si isterica in bratele unui domn grizonat, cu putina burtica de jur imprejur, Costica, Costica Marean, cum se prezentase mai apoi cand au ramas singuri, el, ea si toti ceilalti care se gaseau in drumul lor prin centrul orasului, la ora aceea. Fara el. Fara El. El nu mai era. I-a vazut Lui uimirea de pe fata, roseata brusca care i-a adunat sprancenele in „V” de la vitriol, voma, venin, verde de Paris si/sau piatra vanata. Undeva, in mijlocul ochilor sai, nori negri de furtuna parjoleau retina. Stanga imprejur, aproape cadentat, si atat cu el.

Cerul s-a intunecat de burtile intoarse ale fluturasilor sinucisi, pe care stomacul ei nu a mai putut sa ii indure, si totul, absolut, totul, cerul, trotuarul, bordurile, garduletele de metal corojit, portiunile inca vopsite, Fiat-ul 500 tunat Abarth cu placute B69SES, chipiul inghesuit pe teasta transpirata a ofiterului Daniel M. Vasile, sa traiti! actele dvs. va rog, mainile reci-verzui-recitand care strangeau cu disperare dragoste si gainat ale celor doi indragostiti din grupul statuar „Un Amore Vertiginosso” al maestrului Paraschivorchian – totul si nimic nu a ramas neacoperit de resturile cadavrelor de efemeride improscate din stomacul sau! Scurte adieri de vant, ca niste rasuflari muribunde sfarsietoare, intorceau cate un pumn de aripi, aratand fractiuni pretioase de secunda minunatia de culori vii rogvaive ce cantareau cu doar o clipa mai devreme, fix 24 de grame pufoase. Plumb i se scurse in talpi, siroind pe marginea cureluselor romane, inundand complet montura delicata a montului tanar.

Va fac cinste cu o cafea, domnisoara, la noi la cantina, la senat? si imediat Costica Marean a privit cu sila amestecata si cu teama de boli incurabile [ipohondrie specializata] cum varfurile ascutite ale pantofilor sai de lac se stropesc cu restul de antenute, picioruse paroase si ochi multicelulari varsati in decontul acestui naufragiu spectaculos. Inima ei s-a oprit intr-un colt de stanca de pe Magheru, sparta din afara inauntru si retur, fara niciun suflet matelot, fara niciun brav timonier timorat, fara nici macar un sobolan schiop in cala, fugiti primii pare-se chiar cand a fost incropit planul.

I-ar fi spus cat de mult ii place rockul pe care pantofii sai il canta dimineata, cand se intalnesc pe strada, in special soloul electric al carambului drept. I-ar fi desenat in palma o inima, albastra Pelikan, cu o clepsidra in interior care scurge nesfarsit sarutari. I-ar fi spus ca tot ceea ce vrea este ca tipa care ii vorbeste chiar acum, chiar cand ii spune asta, sa fie cea dupa care intoarce capul de fiecare data in metrou. Ca ar face orice ca parul ei drept sa ii stea asa cum ii place lui cret. Ca vorbele ei sa fie cele care ii spun lui, singure si nerostite cu gura sa, ca ea este batranetea lui frumoasa. I-ar fi spus ca stie ca mobilitatea ei studiata in ani de balet o indreptatesc la titlul de tipul lui preferat de prezervativ. I-ar fi spus ca daca el ii deschide portiera din dreapta scaunului sau de sofer, isi va prinde cu un snur inima de oglinda retrovizoare ca in toate calatoriile sale sa il insosteasca parfumul venelor ei. Si cand toate astea ar fi fost ascultate de El, i-ar fi suflat usor aburindu-i ochii si i-ar fi schitat dintr-o tusa cu un singur deget o pasarea paradisului la orizont, un punct adica, in care daca priveste, toate celelalte cuvinte ar fi de prisos.

Toate astea spera acum sa le fi notat intr-o agenda, preferabil nu cea de la serviciu, pentru ca in fastaceala cu care ciuda a strans de obrajii sai pana la sange, una cate una, literele s-au trasnformat in lacrimi si nu ar putea decat revarsa ce are pe suflet, daca l-ar mai avea si pe acela, nicicum rosti ceva.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

As fi vrut sa o sprijin usor cu mana, sa o mangai pe par, pe spate, pe zona aia a cefei in care atunci cand inca eram animale, dintii cu care ne carau parintii nostri activau serotonina sedanta, ajutand-o sa traverseze pana la capat bulevardul bulversant, ca un adult care vede un copil derutat de culorile semaforului.

Dar nu am facut-o.

Fiecare e dator sa isi ingroape aripile fluturilor morti si sa strabata teritorii noi pentru a strange alta armata de aripi vii, pe care sa o antreneze temeinic in stomac, sus-jos-culcat-drepti-stanga-mprejur-arm! zi dupa zi, ceas dupa ceas, indiferent de meridian, de fus, de miscari revolutive, relative, revelative, pregatindu-se pentru clipa in care alt camp de bataie infrunta viata cu dragoste, dragostea cu moarte, moartea cu speranta.

nimic de demonstrat

M-am ridicat din pat, am dat un bobarnac laptopului amortit si mi-am pregatit literele cat timp nanosclavii roteau hardiscul in pozitie de scriere.
Apoi am tastat, Uppercase, Times New Roman Bold, pe alb:

AXIOMA JUMATATII PERFECTE
Intregul care nu se mai poate divide la doi are in componenta minim o jumatate perfecta, prin aceasta intelegand acea parte a intregului fara de care restul nu s-ar putea rotunji niciodata in sus, la o valoare intreaga.

incearca asta, acasa

Horcaie. Porcaie. Colcaie.

Daca iti desfaci nasturii complet, sufletul de dedesubt cu asta se ocupa.

Seara il las asa, gol, sub bulbul argintiu al dusului, pentru ca il simt, uneori, cum se linisteste. Si imi place sa il sterg incet, intre cute, intre pliuri si in cele mai inguste crapaturi, ca apoi sa ne intindem pe pat si sa vorbim in tacere peste pielea care ne desparte. Ai incercat?

Daca intri langa el, intre matele care chioraie si put, langa bila care arde tot ce atinge, intre plamanii care tusesc cu subinteles la fiecare gura de aer pe care o tragi in plus, daca stai cu el macar 2 minute privind -doar atat - privind cum gafaie mogaldeata aia de ficat, ranind la lopata toate mizeriile cu care l-ai indesat, vei intelege de ce se zbate sa iasa din tine. De ce plange noaptea dupa tine. De ce miroase acru, a transpiratie, cand ii permiti sa iasa la aer, la lumina. La tine.

Acum suntem prieteni. Inainte nu eram. Daca desfac toti nasturii si nu este, ma ingrijorez.
Acum mi-e frica si mie pentru el, nu doar lui pentru mine.
Acum stiu ca e singur - altadat nu imi pasa.

Ai incercat?

late night story

Azi noape demonul din mine a tresarit in somn. Nu s-a trezit, dar l-am auzit mormaind nemultumit. Cred ca nu era chiar cea mai buna noapte pentru el. Si atunci l-am luat in brate si i-am povestit…


“A inchis-o usor peste ambalajul ala copilaresc de Curly Wurly cu care se intorsese din cea mai ciudata calatorie din viata sa. Nici macar nu ii placea batonul asta de caramel, dar se simtea intr-un mod foarte straniu atasata de ambalajul colorat ca o sorcova…

Cand i-a intins restul, cativa penny restituiti de prea multe ori, tinea minte ca se uitase extem de atenta la cei 4 dinti galbeni ranjiti sub turbanul mudar ai indianului din Mahatmarket, un fel de cabina telefonica transformata intr-un minuscul magazin in care gaseai orice, de la chibrituri pana la surubelnite si Curly Wurly amestecate cu Chomps si in care desi intrase pentru prima oara, simtea deja ca il vizitase de prea multe ori. Privise cei 4 dinti, unul, doi, 3, patru, pe rand, pe indelete, gandindu-se ca probabil pasiunea asta distructiva pentru dulce ii va dezgropa pana la urma toate capetele de os din gura.

Fumase de cand se stia. Probabil ca educatoarea ei, doamna Floca – doamne, cat putea sa rada de numele asta pe vreme aia cand habar nu avea cum aratau proprii ei floci!, femeie frumos trecuta de 50 de ani, nu vazuse in cei treizeci de ani de cariera o fetita atat de dulce, care sa traga cu atat nesat, in mizeria aia de buda a scolii, macar 2 tigari in pauza mare, inainte sa isi stearga gustul amar din gura cu marul rosu, perfect, pe care il scotea din banca neindoielnic exact in momentul in care suna soneria afona de inceput de ora. La inceput a strigat, apoi a urlat efectiv, a incercat pe urma cu binisorul si dupa ce s-a intalnit cu Ea si cu El, a renuntat. El era baut si incepuse sa faca misto de numele ei de cand s-a prezentat, in timp ce Ea il tinea de mana, speriata, cu ochi sticlosi si ii spunea din cand in cand “Ema, Ema o cheama, e blonda ca un cartof pai si cand au scos-o ploua infernal”. Pana la urma, doamnei cu obarsie genitala i s-a facut chiar mila, si de atunci o obliga sa se spele pe maini de fiecare data cand revenea din pauza. Lucru bun, de altfel.

Concomitent cu trecerea in ciclul primar, sau poate doar coincident, dupa ore simtea nevoia de dulce. Mult dulce. Prajitura sau ciocolata, o pralina in zi norocoasa sau doar cate un mar invelit in glazura de zahar ars – nu conta cat timp ii stingeau pofta de dulce. Incepuse sa devina buna prietena cu baietii si in doar doua saptamani ii convinsese pe toti din clasa ca ii iubeste si ca doar cel care va reusi sa o duca cel mai des la cofetarie va fi alesul sau. Cel mai ciudat in chestia asta era ca nu se ingrasa nici macar o farama. Era ceva mai rotunjoara pentru anii sai, ii venise prima ciclul, chiar la ora de sport, si avea sanii cel putin dubli fata de oricare alta fata de varsta ei din scoala, insa a inteles repede avantajul enorm, deodata cu privirile sotocitoare ale barbatilor pe care ii intalnea pe strada. Profu’ de desen, care era un tip trecut de 40 de ani, casatorit, prof si de baschet cat si bun prieten cu ai ei privea des catre sanii ei si o data chiar i s-a intarit un sfarc din cauza asta. Ma rog, si El se abtinea cu greu sa nu se uite catre ei de cand a intrat intr-o dimineata peste ea, chiar cand iesea din cada. De fapt, profu’ de desen i-a spus ca intr-o seara, cand bause mult, adica posibil in oricare seara de vreo 20 de ani incoace, El i-a marturisit ca simte un impuls patologic – chiar asa i-a spus, patologic, sa o ia in brate si sa isi cufunde fata intre sanii ei si asta pentru ca si-ar fi dorit dintotdeauna sa o posede pe Ea de cand s-au cunoscut, adica dintr-a-ntaia! Lui Titi (asa ii ziceau ei in familie lu’ profu’ de desen) i s-a parut pervers si bolnav gandul asta si incepuse sa il injure pe El in seara aceia, dar s-a oprit brusc, s-a inegrit la fata si i-a ars o palma pe care o mai simte si astazi, cand i-a spus ca ce, el nu s-a gandit la acelasi lucru cand a vazut-o prima oara la ora de desen, doar in tricou? Era deja intr-a opta, isi scosese buletinul dimineata si dupa ore, intr-o camera dintr-un hotel de langa scoala isi scosese din nou si tricoul si se iubise cu Titi. Pe atunci, el era singurul care reusise sa ii astampere pofta de dulce cu cate o amandina inainte de a intra la prima ora si un profiterol in drum spre casa. Dupa ce au discutat intaia oara de ce penisul lui era atat de negru, desi el nu era foarte negricios, i-a cerut sa ii aduca si cate o ciocolata pe care sa o aiba seara, acasa. Chiar si pe ea a surprins-o tonul mercantil cu care a cerut-o, dar fiindca profu’ nu a zis nimic, si-a zis ca probabil asta este cursul firesc al vietii. In orice caz, daca nu ar fi fost de acord se gandise dinainte sa ii trimita sotie sale o scrisoare nesemnata in care sa marturiseasca tot..

In fine, feliutele astea de tort Krantz cum ii place ei sa isi alinte amintirile, sunt dintr-o alta viata. Acum este brand managerita intr-o companie internationala de FMCG (futu-i masa de companie globala – cum ii explicase un coleg ca se traduc initialele, cand savurau goi, amandoi, o cutie de inghetata de ciocolata cu visine confiate, pe vremea cand el abia se angajase iar ea se gandea daca sa participe sau nu la miss boboc) si totul s-a schimbat. Setea de dulce s-a ostoit, grijile s-au adunat putin cam mult in sanii ei desi, overall, cum spunea colegul ei mereu, este intr-o forma de invidiat si continua sa nu poarte sutien. Acum are in maini destinul unei marci de bere premium, care este mai fitoasa decat una din segmentul mainstream, si lucrul asta a inceput sa o precupe enorm de la o vreme. Acum doua saptamani a aparut oportunitatea asta, de a merge in Anglia si de a studia care este resortul intern al targetului feminin de acolo, care declanseaza consumul ridicat de bere pe sex frumos de locuitor. S-a pregatit temeinic cateva zile inainte, a verificat de o mie de ori sa nu isi uite incarcatorul iphone-ului cu care intentiona sa pozeze si inregistreze tot, si 2 dintre noptile dinaintea plecarii s-a foit intr-una. Una intr-una, cum zicea un fost coleg de banca caruia ii placea sa isi lipeasca coapsele de coapsele ei, crezand ca ea nu simte fiindca stateau cate 4 in banca. Si acum ii pare rau ca nu i-a spus cat ii placea asta si cat il respecta pentru ca a fost singurul care nu i-a adus nimic dulce, niciodata!

In Londra a baut bere 3 seri la rand in zeci de pub-uri, cautandu-le din priviri pe toate tipele alea cool, care tineau cot la cot cu barbatii, radeau tare de glume porcoase pe care cu toata engleza ei studiata nu reusea sa le decripteze complet ci doar sa intuiasca despre ce era vorba. Si o enerva accentul lor pe care si-l dorise mereu si o excita modul in care cate unul dintre barbati se oprea la un moment dat, trasaturile i se incordau, se apleca brusc catre buzele umede de Guiness [chiar a notat in reportingul pe care il pregatea pe notebook-ul primit de la birou ca asta preferau] ale unei tipe din fata si se cufunda, efectiv se cufunda ca un scafandru in gura ei – nu ca un scafandru, ci ca o orca, cu limba care ii aparea din cand in cand ca o coada de mamifer marin improscand cativa stropi fini de saliva catre decolteu. Putea sa jure, de fapt abia putea sa se abtina sa nu verifice pe bune asta – ar fi pariat pe orice ca penisul lui era incordat deja si ca bikinii ei se umezisera instant, si ca daca ar fi reusit atunci sa se acupleze ar fi fost probabil cea mai intensa partida din viata lor.

Ethan, numele il auzise strigat de cativa tipi care ii pareau buni prieteni, era tipul de barbat care nu i-ar fi cumparat niciodata ceva dulce. In cea de-a treia seara il intalnise in St George Pub – intrase chiar cand grupul de amici il strigasera pentru a-i semnaliza fundul obraznic al unei tipe care statea la bar impreuna cu cateva prietene. I se paruse savuroasa la maximum faza asta, era parca desprinsa dintr-un film cu Bruce Willis, o scena gen Maddie si David, anyway intr-o fractiune de secunda si-a dorit ca ea sa fie Maddie. L-a urmarit toata seara intr-atat incat simtea ca tot pub-ul stie asta, si dupa ce David/Ethan a facut saltul acela senzational in piscina brunetei care stingea un Guiness, nu a mai rezistat. A intrat dupa el in toaleta barbatilor, i-a dat replica vietii ei: I think you know me, Ethan! si s-a intins pe varfuri pana cand a putut sa ii incalece buzele si o data ridicata in saua asta ferbinte si-a condus armasarul doar din solduri pana la epuizare. Cand au iesit din toaleta, ea rosie ca steluta din logo-ul lui Heineken si el usor debusolat, tot pub-ul s-a ridicat in picioare ovationandu-i. Dupa coronita din clasa intai, a fost cel mai intens moment din viata ei, iar Ethan a fost atat de dragut incat s-a intors in toaleta spre a-i aduce bikinii in uralele gastii. Au impartit un black-cab pret de vreo ora, o ora si ceva pana intr-una dintre suburbii unde Ethan traia intr-un depozit redecorat superb si tot timpul asta nu si-au spus niciun cuvant! El o tinea de mana, ea isi sprijinea capul pe umarul lui si tragea pe nas fiecare urma din parfumul lui. Si-a dat seama la un moment dat ca nu fumase de cand intrase in pub dar nu a simtit nicio urma de dorinta. Pentru prima oara de cativa ani o incerca o pofta de dulce, dar simtea altfel pofta asta, undeva deasupra pubisului care inca mai pulsa, si nu in stomac, ca pana atunci. Chiar a vrut la un moment dat sa ii spuna lui Ethan ca este sigura ca pubisul ei are gust de ciocolata si ca probabil i s-ar topi in gura acum, dar doar la gandul asta s-a excitat atat de tare incat unghiile i s-au strans in mana lui Ethan pana la sange, aproape.

Noaptea si-au petrecut-o intre asternuturile albe cu imprimeuri grafitti negru si abia pe dimineata a adormit, fericita, prostesc de fericita cum ii spunea El, Ei, cand o vedea vesela prin casa, ca dupa o zi in care a cucerit lumea.

Pleoapa stanga s-a deschis prima – era un defect pe care il avea de mica, cand incerca sa vada daca El mai este acasa, inainte sa deschida complet ochii. Ethan nu era. Nici langa ea. Nici in restul studioului/depozit. Cand s-a intors in pat, pe perna lui era un ambalaj ciudat. Curly Wurly, scris copilaros. Tinea lipit de perna un biletel pe care scria “wait”. Atat. Nici nu era sigura daca ii era adresat sau nu, dar a decis sa deschida batonul si sa il astepte pana savureaza ciocolata. Nu era un baton de ciocolata, ci de caramel, nu era nici macar extraordinar de bun dar asta nu a impiedicat-o sa il astept aproape o jumatate de zi. Cand Ethan s-a intors, i-a pus degetul aratator pe buze, l-a luat in brate si au facut dragoste pe jos. Nu i-a placut la fel de mult, fusese o ideea proasta sa se intinda pe parchetul rece, dar lui i-a placut enorm si cand abdomenul lui pierzandu-si controlul a strivit-o la propriu de podea a simtit o bucurie si o placere pe care nici acum nu o poate inca descrie in cuvinte. Apoi el a privit-o in ochi si a cautat ceva insistent acolo pana cand a gasit, i-a luat capul intre maini si a sarutat-o pe ochi, pe gura, pe obraji, pe gat, pe sani, pe gura din nou pret de inca o saptamana jumatate, la sfarsitul careia, pleoapa stanga cand s-a deschis prima, dimineata, a pipait nu umarul frumos lucrat al lui Ethan ci un baton de Curly Wurly pe perna, sprijinit de un biletel pe care scria, a vazut dar nu a inteles decat dupa ce s-a retras si pleoapa dreapta, scria “marry me, will you?”

Peste 3 ore, pe locul de la geam al Taromului catre Bucuresti strangea spasmodic din buze, cersind parca unui trecator de partea cealalta a presurizarii, o tigara, fie ea si inceputa. De cand se ridicase din Heathrow a simtit nevoia asta de care uitase complet 10 zile. Isi luase cateva Curly Wurly de la indianul din coltul strazii, cat timp asteptase sa vina taxiul, dar cei 4 dinti ai lui ingalbeniti ii stransera atat de mult stomacul, incat a renuntat sa mai desfaca vreunul. A scos acum un baton, l-a desfacut cu grija si ambalajul l-a asezat semn in revista de camuflaj pe care si-o luase la intamplare, de pe aeroport. Musca bucati mici, pe care le invartea in gura pana se topeau, ca un fel de masaj kinetoterapeutic al limbii care alergase pe fiecare centimetru al lui Ethan intr-un maraton londonez epuizant si rememora fiecare clipa. Cand a proiectat pe ecranul irisului verde scena biletelului marital, stewardesa o ruga sa isi scoata centura si sa coboare. Revista pe care o avea in brate se sufocase deschisa la un pictorial, in care un tip imbracat intr-o camasa alba de la Massimo Duti ii monta ingenuncheat pe inelar sarma dopului de la o sampanie Angelli unui manechin fara cap, gol, acoperit doar de o esarfa de la Mango.

A inchis-o usor peste ambalajul ala copilaresc de Curly Wurly cu care se intorsese din cea mai ciudata calatorie din viata sa. Nici macar nu ii placea batonul asta de caramel, dar se simtea intr-un mod foarte straniu atasata de ambalajul colorat ca o sorcova…

S-a oprit la primul stand de tigari, a luat un pachet de Hamlet pe care nu se astepta sa il gaseasca, a aprins una dintre tigari avand in gand ca ceva clar este putred in viata ei si s-a urcat in taxi. Colegul, devenit sef acum, tocmai o sunase sa o invite la profiterol in holul de la Radisson si ea a acceptat fara sa clipeasca.

Privirea ei in gol se impiedica de pachetul de tigari daneze pe care il tinea in maini ca pe o inima care nu te mai astepti sa bata, convinsa ca restul e tacere”