Avea un tatuaj cu un fluture. Ok, am mai vazut unele similare, dar asta era colorat si mie imi place asta, insa mai mult decat atat era intr-un loc ciudat. Ciudat nu in sensul de paranormal, ci doar pentru ca statea pe un os al soldului. Stang, mai precis. Mi-am inchipuit imediat manerul stang al unei kukte, tatuat cu 2 aripi colorate. In fine, o usoara irizatie maghiara ii definea profilul, e drept, dar asta nu are legatura. Nici macar fluturele nu are legatura cu ce s-a intamplat mai departe, doar ca mi s-a parut ciudat, in sensul asta.
Nu obisnuiesc sa privesc fetele, chiar daca isi dezvaluie abdomenul la -2 grade.. de fapt, mint, asta fac, indiferent ca sunt grade pe plus sau pe minus. Pe minus mi se intampla chiar mai pregnant fiindca iti sar in ochi. Stiu ca asta e scopul, dar nu e frumos. Sau, ma rog, e dar nu e profesionist pentru un barbat insurat. In acel moment insa nu faceam asta. Mancam. Deci satisfaceam alta treapta din piramida maslowiana. Dar asta ti se intampla cand stai singur intr-un McDonalds si chelfanesti oferta aia tampita de 2 mcchicken la 10RON. Ai tot timpul sa observi.
Nu era singura, dar in ce ma priveste nu ma interesa. La inceput. Venisera amandoi inghetati, la ea normal, la el evident. Ce m-a surprins chiar si mai mult decat soldul ei stang, a fost ca el s-a asezat iar ea s-a dus sa cumpere alte oferte tampite de la clovnul asta criminal. Intodeauna mi-au displacut clovnii. Iar asta nu face nicio exceptie. De fapt, daca ar fi sa fac o ierarhie, asta ii intrece pe toti. Restul sunt singuri, tristi si individualisti, sau in cele mai scandaloase cazuri in mici grupuri organizate. Pe cand asta este un fel de capo de'l tutti capi, un fel de Victor Dewayne, de Lucky Luciano, conducand cu ranjetul lui unsuros cea mai organizata retea de crima organizata din lume. Mint, a doua, prima e Coca-Cola Company. Ok, mai stiu vreo 3 clovni, unul personal si unul pe care o cheama [e o ea] Gigiuca. La fel de criminala, credeti-ma!
Cuplul asta parea genul de "cuplu de cartier" si tocmai ma gandeam cat de jos au ajuns baietii din acesta rasa, cand blonda s-a intors. Nu fusese la baie, cum sperasem. Nici sa vada ce isi doreste, cum fac eu cu sotia mea pe care o las apoi la masa si ma asez eu la coada, ci chiar a cumparat si a adus singura la masa tava. Niste cartofi prajiti si o cocoasa de paine cu ceva inauntru pentru ea si la fel si pentru el. Le-a impartit de pe tava si intr-un final s-a asezat si ea. Iarasi ciudat. Toate gesturile astea aveau ceva neobisnuit in ele.
Abia cand a scos din posetuta eleganta din lac negru cu dantela din metal sclipitor, tubul de gel igienic, am inteles. Privind-o cum ii pune lui in palme, si apoi siesi mi-am dat seama ca ea nu era o catelusa pentru cainele din spatele blocului. Dimpotriva. Ea facea regulile jocului. Mancau la masa clovnului pentru ca ei i se paruse in regula, statea la coada si aducea de mancare pentru ca simtea ca asta era responsabilitatea sa si avea gel igienic pentru ca stie cat de periculos este in ziua de astazi cu toate suprafetele astea universale pe care punem toti mana, ochii, scuipatii si, evident, microbii. Iar fluturasul era pe osul soldului stang pentru ca nu ii place sa semene cu toate celelalte, care isi fac aripi stilizate de inger pe zona lombara ca sa te induca in eroare privitor la performante si disponibilitati.
Tot ce gandisem pana atunci s-a modificat. A fost cumva ca o dimineata de dupa alegeri, intr-o piele de geoana. Incepusem sa simt compasiune pentru bietul baiat, victima sigura ca orice mascul de calugarita, dar mi-a alunecat un strop de maioneza pe cand incercam sa mut cu limba un fir de varza alba dintre 2 masele si aproape ca facusem rana din cauza asta. M-am enervat rapid, fiindca am o fire caruia ii sare repede mustarul [ha!], si fiindca imi cazuse pe portofelul meu de la H&M si mi-am adus aminte ca astia ne ignora permanent si nu vor sa deschida niciun magazin de-al lor la noi - mie mi se pare chiar jignitor, daca nu lipsit de viziune strategica de business, dar una peste alta, mi-am adunat toti nervii si stropul de maioneza, mi-am luat haina si m-am carat.
Astazi abia, si au trecut 10 zile deja, mi-am adus aminte de fluturasul de pe osul soldului stang si am rememorat intreg episodul. Eram mai calm si am vazut cu alti ochi filmul asta. Am gresit de doua ori. A doua oara pentru ca nu e treaba mea ce fac altii. De fapt, de trei ori. Ultima oara pentru ca ba da, e si treaba mea. Cat timp stam laolalta in circul asta tampit condus de clovni criminali, privind o romanta siropoasa de dragoste cu ochiul libidinos care cauta doar protagonista, ne murdarim cu totii de maioneza. Fii-mea nu o sa aiba tatuaj pe osul soldului stang. Oriunde altundeva, doar dupa ce se consulta cu mine in calitate de creative manager. Si nu o sa ii duca tava unui pampalau pentru ca il iubeste, de ce nu o inteleg!?, pe fraier. O sa fie greu cu Mc Donalds, dar ne descurcam noi. Cat priveste poseta de lac negru, presimt ca sotia mea o va ucide din priviri doar daca incearca sa aduca vorba, si asta dupa ce o sa isi manance salata de fructe, brocolli si carnea de pui pe gratar.
Fiindca clovnii intra in viata noastra adusi de parinti, asta-i sigur.
