vineri, 2 decembrie 2011

nepregătit de tipar


debordând de rictus,
cactusul
scurmă unghia sub unghie,
cu gândul înnodându-se frânghie,
să atârne în ştreang
humusul.

brazda (proasta!) răstoarnă,
ridată,
irişii isteric încovoiaţi
supt acida aversă crizată,
înămolită-n ideile
-scuipaţi.

şi adevărul doare undeva,
la mijloc,
pe bigul umilinţei noastre,
unde cordul nu poate face troc
cu acordurile
proaste.


miercuri, 10 august 2011

inca nimic de demonstrat

Am absolvit ultimul strop de cafea de o penitenta precara pe marginea canii, calibrand din ochi caracterele pe care nanosclavii urmeaza a le stivui in arhive in chiar acelasi timp al nasterii lor. Apoi am tastat, Uppercase, Times New Roman Bold, pe alb:

AXIOMA INDIVIZIUNII UNULUI DAT
In realitate, unul dat nu se poate divide in mod egal la trei; oricare treime obtinuta prin fractie tripartita fiind mai mica decat celelalte doua ori egala cu doar una dintre ele, prin aceasta neconducand insa la imposibilitatea cuprinderii in mod perfect a aceluiasi fragment, de trei ori, in unitatea indiviza a unului dat.

luni, 30 mai 2011

in stomac, moliile-arc


Unul cate unul, fluturii din stomac
mor
si se prefac
in praf.
Si una cate una, aripile frante
cad
de atatea trante
in van.

Scurte reprize de ploaie acida
ard
cu lentoare placida
tot.
Suvoaie de emotii asasinate
spala
camere calamitate
de cord.

Sacul cu muschi, de fluturi se strange
plin
si macina sange
acru.
Eclipse in lipsa acuta de nopti
gusta
cu paine ardeii copti
in cadru.

Pana cand duodenul rigola isi infunda
plin
si vin cu o intelegere profunda
vidanjorii
ca-n dimineata vietii de dupa suicid
sa vie
printr-un miracol spermicid
si urmatorii:

Coconi, cucoane, larve de cocote
colcaind
cu gesturi poliglote
largi
in timp ce gioarse de mucoasa
rup
membrane ca sa iasa
vagi.

Una cate una, omidele de esofag
asteapta
un sentiment antropofag
s-apara.
S-auda. Sa vada. Sa-l consume
dulce
si imbujorat de spume
crud.

Si una-ntr-una si inca una, moliile-arc
ard
si crapa si se sparg
pe lung,
cand aripi dintr-o trena de matasa
curg
si fosnaie ca o mireasa
grasa.

Unul cate unul, alti fluturi in stomac
zboara
si nu se mai prefac
deloc.
Si una cate una, aripile intinse
torc
si se intorc surprinse
in joc.