Cateodata simti ca iti sta in gat.Trebuie sa te hotarasti rapid daca vrei sa te sufoci sau nu. Uneori insa, nu poti sa scuipi, nu e frumos sa scuipi, mai ales unde mananci, si atunci faci sfortari din ce in ce mai dureroase sa respiri. Pentru ca, repet, nu poti sa inghiti. Senzatia e oribila si fata ti se schimonoseste, sa strange parca sub efectul unei pompe de vid, iar in scurt timp devii vanat. Vei fi in acel moment in care chiar nu iti mai pasa daca ai mainile libere, daca poti sa alergi sau sa te tarasti, tot ce ar conta se leaga de aer si posibilitatea de a respira. Dar nu poti. Pentru ca ti s-a intepenit in gat, exact in locul acela in care muschii nu pot face nimic. Acum, atunci, oricand ar fi utila o manevra Heinrich, dar daca tii prea mult la orgoliul tau vei pierde secunde pretioase inainte de a cere ajutor in asa fel incat va fi prea tarziu cand te vei hotara. Fir'ar sa fie, a fost frumos si acum trebuie sa se termine, ce mama masii mi se intampla mie asta!
Cateodata, doar unora dintre noi, in special celor norocosi care nu stiu asta, o mana le intinde un pahar cu apa. Palma ti se aseaza calda pe spate si te sprijina pana cand reusesti sa impingi dumicatul ala nenorocit pe gat. Simti prin toti porii cum zambeste, deodata cu aerul pe care nu te mai saturi absorbindu-l si incerci sa nu uiti niciodata: "nu te mai repezi asa, nu mai fi asa tauras, puiule!"
Ai face orice pentru mana asta, nu-i asa?
