marți, 15 iunie 2010

halfie

..de 3 nopti visa apa..

In prima noapte, paharul din mana era pe jumatate plin cu o apa albastra ca o mare de peruzea.

In a doua noapte, paharul era gol jumatate, odihnind pe peretii sai lacrimi, multe lacrimi, unele mari cat un glob de ghicit, celelalte marunte cu anvergura unei gamalii de ac wodoo, care curgeau unele intr-altele, inghitindu-se, unindu-se, copulandu-se pana la contopire, ca intr-o orgie febrila dintr-o sala cu oglinzi nenumarate. Nemasurate. Neslefuite. Reverberante.

Spre dimineata, era gol, in cada, una alba, de faianta, ca o masa de autopsie cu suport de gel de dus, scufundat pana la barbie intr-un amestec osmotic intre abur si gheata, cu omoplatii incordati in raceala apei din jur, dar cu gambele spasmotice de fierbinteala, cu abdomenul infrigurat sustinand incordat sexul umflat de caldura, pe care il privea - sa fi fost 1 ora, o zi, un anotimp de cand il privea? Gelul de dus era plin, inregistra asta cu coada unui ochi si avea senzatia aia, ca adormise in cada, desi nicio pleoapa nu mai coborase in berna de mult, foarte mult timp. Spuma continua dizolvarea efervescenta, pe care timpanul o contoriza automat cu un inceput de dezechilibru al corpului, chiar din pozitia asta, culcata.

Apoi a deschis ochii.
Transpiratia ii scurgea somnul urmand tivul tricoului, incercand parca sa spele grabita urmele. Respira greu si nesiguranta cu care s-a ridicat trada nelinistea visului important pe care nu ti-l amintesti, dar a facut unul, doi, trei pasi si la al patrulea totul s-a sfarsit. O ezitare scurta cand paharul cu apa a ajuns la jumatate. Atat.

Ajunsese la mijlocul vietii si a fost constient de asta o fractiune de secunda.

A dat pe gat restul.
Fara nicio alta pauza.
Grabit.
Fara sa mai simta gustul.