vineri, 17 martie 2017

des amăgire


Scurs
cum sună
sufletul scăpat din turmă,

inert
ca singurul tău vers
rămas încă neşters,

spart
precum gândurile
când te îmbracă scândurile,

amorf
aidoma carcaselor
aruncate maselor -


destul de-acum!
Mă voi trăi oricum.