Exact atunci cand crezi ca nu ti se va intampla - ti se intampla. Tie. Brutal. Neanutat. E o lectie. Teorema axiomei. Demonstratia o face experienta. Studiul in laboratorul in care mustatile tale de funnyguy se pregatesc incontinuu pentru marea vivisectie. Sectia de vivisectie.

O coloana pe stanga. Una pe dreapta. S-a intamplat. Nu s-a intamplat. Totalul de dedesubt este suficient ca teorema axiomei sa nu se cheme axioma axiomei.

Lucrul cel mai ciudat este ca si unele dintre cele pe care ti le doresti sa se intample - se intampla. Diferenta este ca ele se intampla deloc intocmai cum sperai. Nu scapi decat infundand pe altul. E un echilibru pe care trebuie sa il accepti: binele tau se balanseaza cu raul altuia. Sau pe dos. Iar daca nu, atunci esti bun de plata cu prima ocazie.

Cand traiesti in punctul de echilibru, balansul asta iti provoaca stari de rau. Te confuzeaza. Uneori vomiti. Sau plangi involuntar. Sau te inraiesti. De aceea majoritatea se deplaseaza din punctul de echilibru catre o margine. Deloc cea potrivita. Din perspectiva indepartata, asta cauzeaza grav sanatatii speciei. O parte, constient sau mai degraba nu, incearca sa contrabalanseze de pe marginea luminoasa. Putini alesi, vor fi primii care se vor prabusi. Ce-i drept, in sus, norocul lor.

Oricat de ingust si de solicitant este punctul de echilibru, ocupa-l, fortifica-l si nu ceda. Nu ceda.