"Goala, crucificata de lene, dupa ce ultimul piron si-a scurs vlaga" - ma obsedeaza imaginea asta de vreo cateva zile. Poate ca e raspunsul frustrarilor mele dat penibilei crize pe care in loc sa ne-o insusim, o ducem in driblinguri prelungi catre o ratare de generic. 

Da, nu mai putem arde gazul. Da, nu mai putem taia frunze la caini pe bani frumosi. Da, o sa fie rau. Si da, alte sute de copii au murit astazi in Gaza. [gaz/Gaza] Da. Doare. Dar. . cand ultima crucificare tresare, se intinde si se dezvaluie frame-by-frame, sala se intuneca peste intarziatii care nu isi gasesc locul si recunosc inca din primele cadre actorii mei preferati, cabotinii mei dragi amagiti de pieile in care se afla.

Pana la urma camera faraonului este intotdeauna la baza piramidei lui Maslow.