studiu de optometrie

Ochii tăi nu sunt niciodată la fel,

crede-mă,
îi urmăresc de mult în studiile mele:
scormonitori ca un sfredel,
strălucesc,
dar mai ales ți se ascund după șuvițe rebele.

I-am văzut uneori răzând în hohote,
ucigători,
îndoind orice privire metalică,
iar alteori sensibili la cele mai mici zgomote
cardiace,
fragili cum este cea mai delicată ceramică.

Ochii tăi m-au convins, și nu o dată,
gol
să mă scufund în abisuri hipnotice
și au fumat cu mine iarba fiarelor aromată
nerăbdători
să mă învețe cum dansează faliile tectonice.

Am sufocat cearceafuri în pupilele lor dilatate,
aurii
ca lumina soarelui înainte să moară,
satinate cum este pielea șarpelui hrănit cu lapte,
sfâșiate
de unghiile tale care fixau clipa să nu dispară.

Când pleoapele nu-mi sunt atente
îi regăsesc
adesea adulmecând irișii mei înnebuniți
și e vital că tocmai în acele momente
să-i hrănesc
cu zâmbet pentru a simți cât sunt de iubiți.

Nu te îngrijora,

voi publica studiile mele într-o lucrare, cândva,
disecând
privirile tale pe nesfârșite pagini de text
între care te voi culege, presa, arhiva
și o voi intitula:
Oftalmologia ca Pretext.