Am pus la ușă un sac de oase
îngrămădite de-a valma
între capilare plus alte vase
și frământări ce-mi uscă palma.
Un boț de colb în pumn de lacrimi
culcat pe coama unui sân
în sac de oase mustind de patimi
de dus la groapă făr' de stăpân.
“Scoateți afară gunoiul acesta”
bolboroseam stâlcit pe-o rână,
prea strâns la gură să nu-mi dea pe afară pesta
și groaza zilelor care ne amână.
Vă zic: nemărginită nemișcare
în duhoare de gând rău
împrăștie resturile de om în drumul său!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu