des amăgire

Scurs
cum sună
sufletul scăpat din turmă,

inert
ca singurul tău vers
rămas încă neşters,

spart
precum gândurile
când te îmbracă scândurile,

amorf
aidoma carcaselor
aruncate maselor -


destul de-acum!
Mă voi trăi oricum.