joi, 9 august 2018

sonet de-al doilea

personal drawing

Miroase a câini și pepeni morți,
și-n drumul meu incognito
se strâng fantomele la porți
bârfind ș-adulmecându-te, iubito!

Chiar când să cadă pleoapa ta cortină
pe buza zemuindă a scenei
ți-voi fi înfiripat nerușinat tulpină
în brazda zdrențuită a genei.

Pe tâmple lacrimi acre și pe pântec,
și-n vis se luptă vrerea mea să te corupă,
săltând se lasă-n dans și cântec
pătruns pământul reavăn de sub crupă!


Deschide ochii cu măsură, măsoară umbra cât trăiește:
Pe dată ce se închide ochiul, ființa mea te locuiește!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu