Le-am lipit de zid
şoptindu-mi tainic
trainic
gând:
"dă-o dracului, dă-o naibii,
dă-o-n mă-sa..."
Buzele astea două
sunt uscate
usturând
curând
de câte ori vreo vorbă
le va despica căzând.
De unde lacrimi
să le-adape
când
urlând
tot sângele s-a avântat
în fluierele picioarelor?
De unde pleoape
să le-ngroape
plăpând
când
în stomac fierea
a topit avântul aripilor?
De partea asta
e de netrecut
trecând
pe rând
tot ce a fost mai uşor
ca aerul foalelor.
Dar tot aici
sunt tot întreg
totalizând
tot
dar mai ales
nimic nemaiavând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu