şi mai ales când
mi se ridică
pleoapele.
Râsul tău mai înalt
cu cel puţin un ton
decât toate zidurile
care ne despart
apele.
Muşchiul vast lateral
cu care tocurile
fredonează un tango
pe care îl aud
cu spatele.
Calmul cu care inima
ţi se bate cu pumnul în piept
când tu de fapt ai vrea
să-mi scoţi cu ghearele ochii
sau hainele.
Ai dreptate, totul,
absolut totul
este despre mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu