Căpcăunii de sticlă
plescăie și împroașcă gunoi
înfulecând vlăstare de vise
crescute din noi
Căpcăunii de sticlă
prefac
mamele noastre-n călăi
preschimbă
în balegi narcise
dezbină prietenii tăi
Căpcăunii de sticlă
ocupă
turnuri de fildeș
sorbind
mințile încinse
privindu-ne galeș
Căpcăunii de sticlă
sunt stăpâni peste stăpânii lor
căpcăunii din paraclise
pe care îi
urmăm în vecii vecilor
amin!
...în ce basm stupid ne-am născut
cu feți făcuți din lacrimi
și câini încovrigați de foame
dizolvându-ne in propriile acrimi..
Voi scrie sfârșit! paginat în coală
devreme, chiar pe marginea zilei,
să mai am ceva timp să ucid căpcăunii
cu un colț de mileu lăsat pe muchia sticlei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu