Horcaie. Porcaie. Colcaie.Daca iti desfaci nasturii complet, sufletul de dedesubt cu asta se ocupa.
Seara il las asa, gol, sub bulbul argintiu al dusului, pentru ca il simt, uneori, cum se linisteste. Si imi place sa il sterg incet, intre cute, intre pliuri si in cele mai inguste crapaturi, ca apoi sa ne intindem pe pat si sa vorbim in tacere peste pielea care ne desparte. Ai incercat?
Daca intri langa el, intre matele care chioraie si put, langa bila care arde tot ce atinge, intre plamanii care tusesc cu subinteles la fiecare gura de aer pe care o tragi in plus, daca stai cu el macar 2 minute privind -doar atat - privind cum gafaie mogaldeata aia de ficat, ranind la lopata toate mizeriile cu care l-ai indesat, vei intelege de ce se zbate sa iasa din tine. De ce plange noaptea dupa tine. De ce miroase acru, a transpiratie, cand ii permiti sa iasa la aer, la lumina. La tine.
Acum suntem prieteni. Inainte nu eram. Daca desfac toti nasturii si nu este, ma ingrijorez.
Acum mi-e frica si mie pentru el, nu doar lui pentru mine.
Acum stiu ca e singur - altadat nu imi pasa.
Ai incercat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu