dimineata unui scaun. la geam.

..if tha mood should hit ya and ya wanna,baby I don't mind..

De cat timp inganam versurile astea? Picatura pe care ochiul meu o fixase pe flegma uscata de pe geamul autobuzului se coborase deja in santuletul garniturii de cauciuc. Pentru o fractiune de secunda am avut imaginea unui perineu umed de negresa. Flash. Bam. Boom. Mi se intampla mereu dupa. Mi-am gustat buzele, doar ca sa fiu sigur ca sunt inca sarate si asta m-a bulversat inca si mai mult..

..a little taste may relieve the tension I feel inside, so if the mood should hit ya..

Optsprezece ani. Dublul lor, de fapt. Iertare, dar nu sunt constient de cantitatea reala decat in putinele momente cand ii compar cu media de varsta a barbatilor din familia mea. As fi in ultima treime a vietii mele, statistic concluzionand. Cand stai intr-un scaun de autobuz, cu castile in urechi, incaltat cu o pereche de bascheti deja uzati si te gandesti la astfel de lucruri nu ai cum sa nu te intrebi diverse, nu? Like wtf?

O senzatie de insuficienta ma face sa imi caut in continuu pozitia cea mai comoda. M-am intrebat mult timp daca este o chestiune de boxeri, dar stiu acum ca e doar o senzatie organica dupa sex. Probabil cucoana asta de langa mine este deranjata, fiindca se tataie simultan cu miscarile mele. E ca o sincronizare copulativa intre noi, poate e singura ei defulare de genul asta din ulima vreme.. Ha, chestia asta m-a facut sa zambesc ca un tampit, stiu sigur asta. In fine, nimic din ce fac in dimineata asta nu e normal - n-au decat..

Am vazut multi oameni care traiesc intr-o lume paralela cu geamurile autobuzelor. Mie imi plac cei care zambesc, insa majoritatea sunt tristi. Asta ma face sa ma intreb daca lumile paralele in care calatorim la liber nu sunt mai triste decat asta, in care chiar platim biletul de autobuz. Vroiam sa o intreb si asta, dar uite ca am uitat. In ultima vreme uit prea multe din cele pe care vreau sa i le spun. Prea multe. Uneori cred ca uit si sa vorbesc cu ea. Suntem in acelasi loc, in acelasi timp dar reusim cumva sa nu ne intersectam vorbele. Privirile. Gandurile. Futu-i masa de viata. Ba nu, nu, pentru ca e bine si asa. Futu-i masa de.. de ce? In afara de noi, nu e nimeni de vina. Si totusi, cand ma scufund in ea, e acolo; si eu si ea suntem acolo.

Carnea ei alba suprapusa cu flegma uscata de pe geam e o priveliste gretoasa, sa mor io. Si totusi imi place. Imi place. Ce dracu e cu mine? Azi-noapte mi s-a parut ca fi-meu cel mic, cu care dormim, mi-a cuprins madularul cu mana si am tresarit ingrozit, iar in fractiunea de secunda doi mi-am dat seama ca e mana ei si a urmat gura ei si inainte sa termin a sunat telefonul si m-am enervat si abia apoi mi-am dat seama ca dormeam. Si ca visasem. Nu m-am frustrat in somn. M-am enervat de-a dreptul. In somn. Sunt futut. Am creierii infloriti ca un buchet de mucegai in cantul placilor de faianta. Un fost coleg de scoala e predicator. Cum poate? Sunt cat se poate de normal pana cand vine vorba de gandurile mele. Uneori stau ca acum, in autobuz, si mi se pare ca daca te-ai uita de afara inautrul sau m-ai vedea rosu-incins cu o furca intorcand obsesii intr-un cazan insmolit. Ha, ce frumos suna: astazi este o zi insmolita, doamna! Vreti sa ne futem?

Nu am puterea sa ii spun asta. Dar mor sa stiu ce mi-ar raspunde. Poate totusi am sa o fac. Nu direct. Ii dau un mail. Ajung la birou si fac asta. Ba nu, o sa o fac acum, de pe telefon. II dau un mesaj, doar sa pot sa il scot din buzunar - ha, un cot sub sanul cucoanei si tataitul ei se transforma intr-un oftat-icnit-bufnit - da, doamna, un barbat te poate atinge intr-un mod cum nu iti inchipuiai. Ok.. "astazi este o zi insmolita, doamna, vreti sa ne futem? daca va grabiti, m-ajungeti din urma : )". Send. Cum ar fi sa imi refuze Orange-ul transmiterea pentru folosire de cuvinte obscene? Tampit. Intrebare tampita.

Sex combinat cu miros de sosete murdare, umede. Drumul catre birou, astazi, are coordonate organice. Probabil o sa intarzii, e aglomerat si imi vine sa imi bag oricum picioarele. Ma simt atat de bine incat nu mai conteaza. Cand faci oferte de dimineata pana seara de pixuri si brichete personalizate 1 fata, 1 pozitie, 1 culoare, cantitate minima, nu ai unde sa te grabesti. M-am mintit adineaori. Nu am 18 ani la dublu. Am douazeci luati unul cate unul, impartiti la unul si inmultiti cu 2. Cred ca placerea asta noua, de a umbla in tenisi si de a merge cu castile in urechi este o cramponare in adolescenta. Mint, de fapt. Castile sunt o decramponare de realitate. Mizeria asta umana din autobuze trebuie ecranata. Oftalmologic. Ofalctiv. Often. Desi flegmele uscate sunt mai pregnante, prefer drumul de dimineata vs. cel de seara. Parca totul se impute, se suprapune si se gatuie sufocant cand se aseaza noaptea pe locurile sezande din autobuz.

"ma tem domnule ca v-am luat-o cu mult inainte, dar altfel sunt onorata sa colaboram indiferent ce aveti de gand..... va intoarceti pentru inca una scurta?"

Ah.

Am cautat-o cu lumanarea. Imi place. Imi place. Ceva s-a schimbat intre noi, dar imi place. Nu as fi scris niciodata asa ceva inainte. Nu cred ca mi-ar fi raspuns niciodata asa. Inainte.
Poti sa citesti o mie de carti si sa vezi o mie de filme, modul in care iubesti in realitate nu are nimic cu cel din povesti. Abia acum inteleg pe deplin pasaje care mi se pareau fantezii de neindeplinit. Totul este la un moment dat posibil. Nu la un moment dat. La un anume nivel, poate e mai corect asa. Cat timp am pierdut incercand sa ne protejam perceptiile! Cat timp am irosit rostind "te doresc" in loc de "vreau sa te fut". Prea prost bine crescuti amandoi.

Iarasi mi s-a facut golul ala in piept si tanjesc sa imi trag palma ei peste fata, sa ma invelesc cu ea, sa ma linistesc. Acum imi dau seama ca celalalt telefon vibreaza de ceva vreme in geanta.. ma-sa, e de la birou "da Edi, sunt pe drum, ajung, da. spune-i ca nu tinem pe stoc rahat pentru el, dar ca daca vrea ii aduc eu de acasa.. nu, ma, nu-s nervos dar e idiot si m-am saturat de rahatii astia care negociaza rahat! da, ok, spune-i asa, multam, ajung si eu intr-un sfert de ora, ok?". De ce nu plec? De ce mai stau in jobul asta de cacat? Ultima oara cand mi-am intalnit colegii, jumatatea care conteaza e deja pe cont propriu sau sefi in firme mari. Ce dracu astept? Statuie in curtea firmei? Am vandut cele mai multe pixuri ieftine la suprapret - super frate, vrei sa fi presedintele romanilor de pretutindeni? Adevarul e ca mi-e frica. Cu pustii astia doi, cu rata la casa, cu lipsa jocului de glezne... M-am amagit intotdeauna ca nu voi trai din pensie. Cred ca asta e mai degraba din pricina mediei de varsta a barbatilor din familia mea, nu din spiritul antreprenorial. Cacat, daca traiesc mult?! O sa am o gramada de ani de petrecut alaturi si niciun ban sa traim brambura. Ca singurii mei bunici care au trait mult si care plecau de la o felie de paine taiata stramb si ajungeau sa nu isi mai vorbeasca saptamani. Intotdeauna mi s-a parut ciudat ca nu injurau. Nici nu se injurau. Niciodata. Pentru mine, care ziceam de dracu' inca din prima clasa, chestia asta mi s-a parut de neinteles. Acum stiu si ca era extrem de daunatoare, fiindca masca lipsa de sinceritate. Daca ma doare din cauza ta si ajung sa iti zic "du-te-n pizda matii!" iar apoi ramai cu mine, am trecut intr-un alt nivel. Stiu sigur asta. Acum.

Ne crestem prea prost bine crescutii nostri copii. Trebuie sa ii spun asta diseara. Sa nu uit. Ba nu diseara, fiindca trebuie sa terminam ce am inceput astazi dimineata. Daca adorm buzduganii. De obicei nu.

Poate am noroc. Well..
..i'm guessin the mood just hit me.

midnight crisis

Isi catarase ambele picioare pe scaunul din bucatarie si privea de ceva minute in geamul negru in care se decupa umarul alb, cotul, patratele fetei de masa si un sir aparent nesfarsit de prosoape de baie. Galben, albastru, portocaliu si o culoare nedefinita in spate. Era trecut de miezul noptii si totusi un idiot continua sa ambaleze un motor, cu care se incapatana probabil sa porneasca o basculanta, sau un camion sau ceva in genul asta.

Era prea ingandurata, altfel ar fi vazut surprinsa cum un buldozer trecea cu gratia unui vehicul SF prin curtea gradinitei de peste drum, sarind gardul, traversand peste groapa de nisip, infundand cu senilele sale piticii de ceramica raspanditi de acum in puzderie de bucati oribile.

Ce ma’sa era cu chestia asta - midlife crisis?

Astazi cand a intrat in birou, patru perechi de ochi, simultan si concomitent, i-au masurat densitatea sanilor cu un interes deloc disimulat. Inca doua lentile de contact albastre, prea albastre dupa parerea ei, ii reflectau nesimtite bucile stranse temeinic in blugii preferati, de la Levi’s, pe care continua sa ii poarte si acum, la 4 ani de la nastere. Senzatia de mama eroina intr-un gang bang i-a ramas toata ziua pe piele, si chiar si acum, cand palmele ii sustineau privirea pierduta, undeva, pe sira spinarii inca i se parea ca simte rasuflarea fierbinte a unuia dintre colegi. Dezgustator. Cu toate astea, era usor excitata.

Dan a fost singurul barbat cu care a facut dragoste. Acum, de cativa ani, in special dupa nastere, era mai mult sex, insa oricum ar fi sucit-o, era singurul barbat din viata ei. Au mai fost 2 sau 3 tipi cu care s-a harjonit si cu unul chiar a petrecut cateva ore goala, intr-o camera de adolescent din care isi aduce aminte perfect posterul cu Van Damme din Soldatul Universal. Da, adevarat, isi aduce aminte perfect si de restul partilor dezgolite care nu ii apartineau, dar si azi ca si atunci, acelasi sentiment de penibil o incearca. Totul era prea zbarcit pentru varsta pe care o aveau, prea mult par si o piele cenusie ca o gluga de calugar batran mirosind a tamaie si mucegai si matasea broastei, de care sila nu s-a dezlipit niciodata.
Cand a pus mana pe chestia aia, fortata si usor curioasa in acelasi timp, fiecare poveste pe care si-a povestit-o, fiecare film pe care l-a regizat singura in cada sau la culcare, fiecare vis care a lasat-o transpirata si nelamurita – toate dorintele ei s-au detonat ca intr-o eroare de artificier baut care ridica doar praful intr-o cariera de piatra.

A fost suficient sex pentru inca 2 ani de atunci inainte. Pana cand l-a cunoscut pe Dan, cu care a reusit sa descopere, insfarsit, fascinatia lucrului bine facut, doar ca si acum, pielea i se mai strange pe ea cand isi aduce aminte de camera cu posterul soldatului universal.

Astazi insa, pentru prima oara a simtit altceva. 6 ochi au incins-o intr-o secunda cum 10 degete ale lui Dan nu mai reusesc sa o faca de mult. Si de atunci, de acum, de azi dimineata de fapt, pandeste priviri de mascul, vaneaza atingerile lor accidentale din birou si sufera fiindca nu a venit cu o rochie mai scurta, mult mai scurta cu care sa joace cateva scenete de film erotic pe hol si la seful cu lentile de contact albastre in meetingul din sala mica protocol. Astazi a ras tare, expansiv catre restul birourilor, si si-a scos sutienul la baie. Astazi a privit prima oara cu pofta decolteu tipei de la receptie, de care toti barbatii din firma se impiedicau dimineata, la pranz, seara si in proportie de 100% de fiecare data cand il intalneau. L-a sunat pe Dan si i-a spus ca stie ca o inseala si ca pana diseara o sa i-o plateasca cu aceeasi moneda si doar gandul ca este neepilata a putut-o opri. La pranz l-a sunat si pe Robi care era cu buni, ca sa ii spuna ca il iubeste, si si-a dat seama ca nu mai facuse asta de cel putin un an de zile, si apoi a dat mailuri tuturor prietenilor cu care nu a mai vorbit de luni de zile, de ani de zile si a trimis si un SMS lui Horia, tipul gol din liceu, cu care a mai tinut sporadic legatura. Nimeni nu va stii ce i-a scris, dar zambetul de dupa avea in el ceva inegalabil.

Iar acum ii este greata. De ea, de ziua de astazi, de modul in care sfarcurile ei au facut show, de gandul ca seful e un tip interesant care o face sa rada si cu care se intelege perfect si pe care de astazi dimineata intr-una nu poate sa il scoata dintre coapsele ei, de dorintele ei cel mai noi. S-a asezat pe scaunul din bucatarie fiindca ii venise brusc sa vomeze aducandu-si aminte cum i-a intors privirea in lift curierului de la DHL care era mult, mult prea atragator ca sa esueze in jobul acela de rahat si care se strecurase din profil peste ultimii doi nasturi direct peste sanul ei drept.

Are 35 de ani, un baiat de 4 si jumatate de viata scursa. Ieri seara a citit un mail al lui Dan in care Ema, o oarecare Ema2004@yahoo.com, ii povestea cum asezata in genunchi in fata lui i-ar fi, fizic, imposibil sa ii raspunda oricarei intrebari, asta ca replica la intrebarea din mailul caruia ii daduse reply, in care Dan vroia sa afle daca schimbul de mesaje dintre ei, ajuns atat de pervers, ar putea fi considerat adulterin. Nu era acasa si nici in oras. Altfel ar fi aflat pe loc ca da!. Fara niciun dubiu, fara nicio iesire.

Doar ca astazi.. nu a mai fost vorba despre zonele cu celulita, nici despre porcaria asta de cruce pe care trebuie sa o poarte ca nu e o femeie de cariera si ca are colege care sunt realizate deja. Nu s-a mai gandit nicio clipa ca timpul pentru ea nu mai exista si ca shoppingul nu este decat o alternativa la mancat, care desi o costa mai mult, ii economiseste neuroni. Ciudat, dar nu a mai fost vorba nici de Dan, care e un porc si el, ca toti barbatii, si care a inebunit si in loc sa i-o traga ei isi iroseste samanta in ferestre de e-mail, cu vreo tarfulina sau vreo prietena din facultate.

Astazi a simtit din nou ca e femeie, asa cum nu s-a mai intamplat de mult.

Asa ca ce ma’sa e chestia asta cu midlife crisis?

Nu e nicio criza. A fost o criza. E sfarsitul unui ciclu in care s-a irosit imaginandu-se ca femeie si spera ca e inceputul altuia in care va evolua ca om. E asa cum ii povestea Dan, de curand, din senin, in masina, cand i-a spus ca pentru el, viata e un sir de cicluri care se termina sau incep cu diverse aglomerari de bine sau de rau. Se intampla sirul asta legat de lucruri rele sau bune, care imi incheie o perioada in care am fost doar viu, fara sa se intample nimic, reactionez la ele si evoluez, pentru ca apoi sa vina un nou interval in care vietuiesc, la un nou nivel de data asta. Ramasese blocata in ideea de cicluri si nu a prins pe loc sensul progresiv al ideii, dar acum a inteles. Midlife crisis este some-life-cycle-ending.

Nu o sa i-o traga lu’sefu’. Si nici nu se va lasa calarita de ceilalti doi colegi. Dar maine seara, Dan ii va citi fiecare e-mail trimis catre tarfulina lui si nimic nu o va opri sa se excite, sa faca sex cu el si sa ii arda o palma la final. Apoi o sa ii sarute obrazul rosu si o sa faca si dragoste cu el. Fiindca stie acum ca poti fute si iubi in mai multe feluri, dar nu poti fi implinit decat intr-unul singur. Acceptandu-te.

Si-a fixat privirea derutata pe proiectorul buldozerului care tocmai escalada gardul gradinitei si l-a urmarit cum se indeparta pe strada, incet, dar cu un zgomot teribil, netulburat de nimeni. Nicio lumina nu s-a aprins, nicio fereastra nu s-a deschis. Nimeni.

La oameni, ciclurile nu se incheie concomitent iar uneori, unele, nici macar nu se sfarsesc.

naufragiul nu se planifică

Incropise un plan. Nu i-a luat mult - o dupa-masa, plus o noapte, plus dimineta de dupa, plus, sporadic, cate 2-3-4 si/sau nu mai mult de 5 minute pe zi, toata saptamana care a urmat. Acum i se pare incredibil ca nu se gandise mai devreme la el. Era atat de simplu: astazi, cand se vor intalni, din intamplare, se va impiedica prabusindu-se in bratele lui.

Doar ca nu luase in calcul ca va fi singura, purtand sandalele noi cu cureluse romane, despre care vanzatorul spunea ca pana si lui Caligula i-ar increti toga [sigur e ceva porcos la mijloc, nu are cum dupa zambetul cu prea multa saliva care a urmat, dar nu a avut timp sa dea un search pe wiki] si nici nu i-au iesit bine pasii, asa ca in loc sa se impiedice, a alunecat si in loc sa cada direct in bratele lui, a aterizat ciufulita, rosie si isterica in bratele unui domn grizonat, cu putina burtica de jur imprejur, Costica, Costica Marean, cum se prezentase mai apoi cand au ramas singuri, el, ea si toti ceilalti care se gaseau in drumul lor prin centrul orasului, la ora aceea. Fara el. Fara El. El nu mai era. I-a vazut Lui uimirea de pe fata, roseata brusca care i-a adunat sprancenele in „V” de la vitriol, voma, venin, verde de Paris si/sau piatra vanata. Undeva, in mijlocul ochilor sai, nori negri de furtuna parjoleau retina. Stanga imprejur, aproape cadentat, si atat cu el.

Cerul s-a intunecat de burtile intoarse ale fluturasilor sinucisi, pe care stomacul ei nu a mai putut sa ii indure, si totul, absolut, totul, cerul, trotuarul, bordurile, garduletele de metal corojit, portiunile inca vopsite, Fiat-ul 500 tunat Abarth cu placute B69SES, chipiul inghesuit pe teasta transpirata a ofiterului Daniel M. Vasile, sa traiti! actele dvs. va rog, mainile reci-verzui-recitand care strangeau cu disperare dragoste si gainat ale celor doi indragostiti din grupul statuar „Un Amore Vertiginosso” al maestrului Paraschivorchian – totul si nimic nu a ramas neacoperit de resturile cadavrelor de efemeride improscate din stomacul sau! Scurte adieri de vant, ca niste rasuflari muribunde sfarsietoare, intorceau cate un pumn de aripi, aratand fractiuni pretioase de secunda minunatia de culori vii rogvaive ce cantareau cu doar o clipa mai devreme, fix 24 de grame pufoase. Plumb i se scurse in talpi, siroind pe marginea cureluselor romane, inundand complet montura delicata a montului tanar.

Va fac cinste cu o cafea, domnisoara, la noi la cantina, la senat? si imediat Costica Marean a privit cu sila amestecata si cu teama de boli incurabile [ipohondrie specializata] cum varfurile ascutite ale pantofilor sai de lac se stropesc cu restul de antenute, picioruse paroase si ochi multicelulari varsati in decontul acestui naufragiu spectaculos. Inima ei s-a oprit intr-un colt de stanca de pe Magheru, sparta din afara inauntru si retur, fara niciun suflet matelot, fara niciun brav timonier timorat, fara nici macar un sobolan schiop in cala, fugiti primii pare-se chiar cand a fost incropit planul.

I-ar fi spus cat de mult ii place rockul pe care pantofii sai il canta dimineata, cand se intalnesc pe strada, in special soloul electric al carambului drept. I-ar fi desenat in palma o inima, albastra Pelikan, cu o clepsidra in interior care scurge nesfarsit sarutari. I-ar fi spus ca tot ceea ce vrea este ca tipa care ii vorbeste chiar acum, chiar cand ii spune asta, sa fie cea dupa care intoarce capul de fiecare data in metrou. Ca ar face orice ca parul ei drept sa ii stea asa cum ii place lui cret. Ca vorbele ei sa fie cele care ii spun lui, singure si nerostite cu gura sa, ca ea este batranetea lui frumoasa. I-ar fi spus ca stie ca mobilitatea ei studiata in ani de balet o indreptatesc la titlul de tipul lui preferat de prezervativ. I-ar fi spus ca daca el ii deschide portiera din dreapta scaunului sau de sofer, isi va prinde cu un snur inima de oglinda retrovizoare ca in toate calatoriile sale sa il insosteasca parfumul venelor ei. Si cand toate astea ar fi fost ascultate de El, i-ar fi suflat usor aburindu-i ochii si i-ar fi schitat dintr-o tusa cu un singur deget o pasarea paradisului la orizont, un punct adica, in care daca priveste, toate celelalte cuvinte ar fi de prisos.

Toate astea spera acum sa le fi notat intr-o agenda, preferabil nu cea de la serviciu, pentru ca in fastaceala cu care ciuda a strans de obrajii sai pana la sange, una cate una, literele s-au trasnformat in lacrimi si nu ar putea decat revarsa ce are pe suflet, daca l-ar mai avea si pe acela, nicicum rosti ceva.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

As fi vrut sa o sprijin usor cu mana, sa o mangai pe par, pe spate, pe zona aia a cefei in care atunci cand inca eram animale, dintii cu care ne carau parintii nostri activau serotonina sedanta, ajutand-o sa traverseze pana la capat bulevardul bulversant, ca un adult care vede un copil derutat de culorile semaforului.

Dar nu am facut-o.

Fiecare e dator sa isi ingroape aripile fluturilor morti si sa strabata teritorii noi pentru a strange alta armata de aripi vii, pe care sa o antreneze temeinic in stomac, sus-jos-culcat-drepti-stanga-mprejur-arm! zi dupa zi, ceas dupa ceas, indiferent de meridian, de fus, de miscari revolutive, relative, revelative, pregatindu-se pentru clipa in care alt camp de bataie infrunta viata cu dragoste, dragostea cu moarte, moartea cu speranta.

nimic de demonstrat

M-am ridicat din pat, am dat un bobarnac laptopului amortit si mi-am pregatit literele cat timp nanosclavii roteau hardiscul in pozitie de scriere.
Apoi am tastat, Uppercase, Times New Roman Bold, pe alb:

AXIOMA JUMATATII PERFECTE
Intregul care nu se mai poate divide la doi are in componenta minim o jumatate perfecta, prin aceasta intelegand acea parte a intregului fara de care restul nu s-ar putea rotunji niciodata in sus, la o valoare intreaga.

incearca asta, acasa

Horcaie. Porcaie. Colcaie.

Daca iti desfaci nasturii complet, sufletul de dedesubt cu asta se ocupa.

Seara il las asa, gol, sub bulbul argintiu al dusului, pentru ca il simt, uneori, cum se linisteste. Si imi place sa il sterg incet, intre cute, intre pliuri si in cele mai inguste crapaturi, ca apoi sa ne intindem pe pat si sa vorbim in tacere peste pielea care ne desparte. Ai incercat?

Daca intri langa el, intre matele care chioraie si put, langa bila care arde tot ce atinge, intre plamanii care tusesc cu subinteles la fiecare gura de aer pe care o tragi in plus, daca stai cu el macar 2 minute privind -doar atat - privind cum gafaie mogaldeata aia de ficat, ranind la lopata toate mizeriile cu care l-ai indesat, vei intelege de ce se zbate sa iasa din tine. De ce plange noaptea dupa tine. De ce miroase acru, a transpiratie, cand ii permiti sa iasa la aer, la lumina. La tine.

Acum suntem prieteni. Inainte nu eram. Daca desfac toti nasturii si nu este, ma ingrijorez.
Acum mi-e frica si mie pentru el, nu doar lui pentru mine.
Acum stiu ca e singur - altadat nu imi pasa.

Ai incercat?

late night story

Azi noape demonul din mine a tresarit in somn. Nu s-a trezit, dar l-am auzit mormaind nemultumit. Cred ca nu era chiar cea mai buna noapte pentru el. Si atunci l-am luat in brate si i-am povestit…


“A inchis-o usor peste ambalajul ala copilaresc de Curly Wurly cu care se intorsese din cea mai ciudata calatorie din viata sa. Nici macar nu ii placea batonul asta de caramel, dar se simtea intr-un mod foarte straniu atasata de ambalajul colorat ca o sorcova…

Cand i-a intins restul, cativa penny restituiti de prea multe ori, tinea minte ca se uitase extem de atenta la cei 4 dinti galbeni ranjiti sub turbanul mudar ai indianului din Mahatmarket, un fel de cabina telefonica transformata intr-un minuscul magazin in care gaseai orice, de la chibrituri pana la surubelnite si Curly Wurly amestecate cu Chomps si in care desi intrase pentru prima oara, simtea deja ca il vizitase de prea multe ori. Privise cei 4 dinti, unul, doi, 3, patru, pe rand, pe indelete, gandindu-se ca probabil pasiunea asta distructiva pentru dulce ii va dezgropa pana la urma toate capetele de os din gura.

Fumase de cand se stia. Probabil ca educatoarea ei, doamna Floca – doamne, cat putea sa rada de numele asta pe vreme aia cand habar nu avea cum aratau proprii ei floci!, femeie frumos trecuta de 50 de ani, nu vazuse in cei treizeci de ani de cariera o fetita atat de dulce, care sa traga cu atat nesat, in mizeria aia de buda a scolii, macar 2 tigari in pauza mare, inainte sa isi stearga gustul amar din gura cu marul rosu, perfect, pe care il scotea din banca neindoielnic exact in momentul in care suna soneria afona de inceput de ora. La inceput a strigat, apoi a urlat efectiv, a incercat pe urma cu binisorul si dupa ce s-a intalnit cu Ea si cu El, a renuntat. El era baut si incepuse sa faca misto de numele ei de cand s-a prezentat, in timp ce Ea il tinea de mana, speriata, cu ochi sticlosi si ii spunea din cand in cand “Ema, Ema o cheama, e blonda ca un cartof pai si cand au scos-o ploua infernal”. Pana la urma, doamnei cu obarsie genitala i s-a facut chiar mila, si de atunci o obliga sa se spele pe maini de fiecare data cand revenea din pauza. Lucru bun, de altfel.

Concomitent cu trecerea in ciclul primar, sau poate doar coincident, dupa ore simtea nevoia de dulce. Mult dulce. Prajitura sau ciocolata, o pralina in zi norocoasa sau doar cate un mar invelit in glazura de zahar ars – nu conta cat timp ii stingeau pofta de dulce. Incepuse sa devina buna prietena cu baietii si in doar doua saptamani ii convinsese pe toti din clasa ca ii iubeste si ca doar cel care va reusi sa o duca cel mai des la cofetarie va fi alesul sau. Cel mai ciudat in chestia asta era ca nu se ingrasa nici macar o farama. Era ceva mai rotunjoara pentru anii sai, ii venise prima ciclul, chiar la ora de sport, si avea sanii cel putin dubli fata de oricare alta fata de varsta ei din scoala, insa a inteles repede avantajul enorm, deodata cu privirile sotocitoare ale barbatilor pe care ii intalnea pe strada. Profu’ de desen, care era un tip trecut de 40 de ani, casatorit, prof si de baschet cat si bun prieten cu ai ei privea des catre sanii ei si o data chiar i s-a intarit un sfarc din cauza asta. Ma rog, si El se abtinea cu greu sa nu se uite catre ei de cand a intrat intr-o dimineata peste ea, chiar cand iesea din cada. De fapt, profu’ de desen i-a spus ca intr-o seara, cand bause mult, adica posibil in oricare seara de vreo 20 de ani incoace, El i-a marturisit ca simte un impuls patologic – chiar asa i-a spus, patologic, sa o ia in brate si sa isi cufunde fata intre sanii ei si asta pentru ca si-ar fi dorit dintotdeauna sa o posede pe Ea de cand s-au cunoscut, adica dintr-a-ntaia! Lui Titi (asa ii ziceau ei in familie lu’ profu’ de desen) i s-a parut pervers si bolnav gandul asta si incepuse sa il injure pe El in seara aceia, dar s-a oprit brusc, s-a inegrit la fata si i-a ars o palma pe care o mai simte si astazi, cand i-a spus ca ce, el nu s-a gandit la acelasi lucru cand a vazut-o prima oara la ora de desen, doar in tricou? Era deja intr-a opta, isi scosese buletinul dimineata si dupa ore, intr-o camera dintr-un hotel de langa scoala isi scosese din nou si tricoul si se iubise cu Titi. Pe atunci, el era singurul care reusise sa ii astampere pofta de dulce cu cate o amandina inainte de a intra la prima ora si un profiterol in drum spre casa. Dupa ce au discutat intaia oara de ce penisul lui era atat de negru, desi el nu era foarte negricios, i-a cerut sa ii aduca si cate o ciocolata pe care sa o aiba seara, acasa. Chiar si pe ea a surprins-o tonul mercantil cu care a cerut-o, dar fiindca profu’ nu a zis nimic, si-a zis ca probabil asta este cursul firesc al vietii. In orice caz, daca nu ar fi fost de acord se gandise dinainte sa ii trimita sotie sale o scrisoare nesemnata in care sa marturiseasca tot..

In fine, feliutele astea de tort Krantz cum ii place ei sa isi alinte amintirile, sunt dintr-o alta viata. Acum este brand managerita intr-o companie internationala de FMCG (futu-i masa de companie globala – cum ii explicase un coleg ca se traduc initialele, cand savurau goi, amandoi, o cutie de inghetata de ciocolata cu visine confiate, pe vremea cand el abia se angajase iar ea se gandea daca sa participe sau nu la miss boboc) si totul s-a schimbat. Setea de dulce s-a ostoit, grijile s-au adunat putin cam mult in sanii ei desi, overall, cum spunea colegul ei mereu, este intr-o forma de invidiat si continua sa nu poarte sutien. Acum are in maini destinul unei marci de bere premium, care este mai fitoasa decat una din segmentul mainstream, si lucrul asta a inceput sa o precupe enorm de la o vreme. Acum doua saptamani a aparut oportunitatea asta, de a merge in Anglia si de a studia care este resortul intern al targetului feminin de acolo, care declanseaza consumul ridicat de bere pe sex frumos de locuitor. S-a pregatit temeinic cateva zile inainte, a verificat de o mie de ori sa nu isi uite incarcatorul iphone-ului cu care intentiona sa pozeze si inregistreze tot, si 2 dintre noptile dinaintea plecarii s-a foit intr-una. Una intr-una, cum zicea un fost coleg de banca caruia ii placea sa isi lipeasca coapsele de coapsele ei, crezand ca ea nu simte fiindca stateau cate 4 in banca. Si acum ii pare rau ca nu i-a spus cat ii placea asta si cat il respecta pentru ca a fost singurul care nu i-a adus nimic dulce, niciodata!

In Londra a baut bere 3 seri la rand in zeci de pub-uri, cautandu-le din priviri pe toate tipele alea cool, care tineau cot la cot cu barbatii, radeau tare de glume porcoase pe care cu toata engleza ei studiata nu reusea sa le decripteze complet ci doar sa intuiasca despre ce era vorba. Si o enerva accentul lor pe care si-l dorise mereu si o excita modul in care cate unul dintre barbati se oprea la un moment dat, trasaturile i se incordau, se apleca brusc catre buzele umede de Guiness [chiar a notat in reportingul pe care il pregatea pe notebook-ul primit de la birou ca asta preferau] ale unei tipe din fata si se cufunda, efectiv se cufunda ca un scafandru in gura ei – nu ca un scafandru, ci ca o orca, cu limba care ii aparea din cand in cand ca o coada de mamifer marin improscand cativa stropi fini de saliva catre decolteu. Putea sa jure, de fapt abia putea sa se abtina sa nu verifice pe bune asta – ar fi pariat pe orice ca penisul lui era incordat deja si ca bikinii ei se umezisera instant, si ca daca ar fi reusit atunci sa se acupleze ar fi fost probabil cea mai intensa partida din viata lor.

Ethan, numele il auzise strigat de cativa tipi care ii pareau buni prieteni, era tipul de barbat care nu i-ar fi cumparat niciodata ceva dulce. In cea de-a treia seara il intalnise in St George Pub – intrase chiar cand grupul de amici il strigasera pentru a-i semnaliza fundul obraznic al unei tipe care statea la bar impreuna cu cateva prietene. I se paruse savuroasa la maximum faza asta, era parca desprinsa dintr-un film cu Bruce Willis, o scena gen Maddie si David, anyway intr-o fractiune de secunda si-a dorit ca ea sa fie Maddie. L-a urmarit toata seara intr-atat incat simtea ca tot pub-ul stie asta, si dupa ce David/Ethan a facut saltul acela senzational in piscina brunetei care stingea un Guiness, nu a mai rezistat. A intrat dupa el in toaleta barbatilor, i-a dat replica vietii ei: I think you know me, Ethan! si s-a intins pe varfuri pana cand a putut sa ii incalece buzele si o data ridicata in saua asta ferbinte si-a condus armasarul doar din solduri pana la epuizare. Cand au iesit din toaleta, ea rosie ca steluta din logo-ul lui Heineken si el usor debusolat, tot pub-ul s-a ridicat in picioare ovationandu-i. Dupa coronita din clasa intai, a fost cel mai intens moment din viata ei, iar Ethan a fost atat de dragut incat s-a intors in toaleta spre a-i aduce bikinii in uralele gastii. Au impartit un black-cab pret de vreo ora, o ora si ceva pana intr-una dintre suburbii unde Ethan traia intr-un depozit redecorat superb si tot timpul asta nu si-au spus niciun cuvant! El o tinea de mana, ea isi sprijinea capul pe umarul lui si tragea pe nas fiecare urma din parfumul lui. Si-a dat seama la un moment dat ca nu fumase de cand intrase in pub dar nu a simtit nicio urma de dorinta. Pentru prima oara de cativa ani o incerca o pofta de dulce, dar simtea altfel pofta asta, undeva deasupra pubisului care inca mai pulsa, si nu in stomac, ca pana atunci. Chiar a vrut la un moment dat sa ii spuna lui Ethan ca este sigura ca pubisul ei are gust de ciocolata si ca probabil i s-ar topi in gura acum, dar doar la gandul asta s-a excitat atat de tare incat unghiile i s-au strans in mana lui Ethan pana la sange, aproape.

Noaptea si-au petrecut-o intre asternuturile albe cu imprimeuri grafitti negru si abia pe dimineata a adormit, fericita, prostesc de fericita cum ii spunea El, Ei, cand o vedea vesela prin casa, ca dupa o zi in care a cucerit lumea.

Pleoapa stanga s-a deschis prima – era un defect pe care il avea de mica, cand incerca sa vada daca El mai este acasa, inainte sa deschida complet ochii. Ethan nu era. Nici langa ea. Nici in restul studioului/depozit. Cand s-a intors in pat, pe perna lui era un ambalaj ciudat. Curly Wurly, scris copilaros. Tinea lipit de perna un biletel pe care scria “wait”. Atat. Nici nu era sigura daca ii era adresat sau nu, dar a decis sa deschida batonul si sa il astepte pana savureaza ciocolata. Nu era un baton de ciocolata, ci de caramel, nu era nici macar extraordinar de bun dar asta nu a impiedicat-o sa il astept aproape o jumatate de zi. Cand Ethan s-a intors, i-a pus degetul aratator pe buze, l-a luat in brate si au facut dragoste pe jos. Nu i-a placut la fel de mult, fusese o ideea proasta sa se intinda pe parchetul rece, dar lui i-a placut enorm si cand abdomenul lui pierzandu-si controlul a strivit-o la propriu de podea a simtit o bucurie si o placere pe care nici acum nu o poate inca descrie in cuvinte. Apoi el a privit-o in ochi si a cautat ceva insistent acolo pana cand a gasit, i-a luat capul intre maini si a sarutat-o pe ochi, pe gura, pe obraji, pe gat, pe sani, pe gura din nou pret de inca o saptamana jumatate, la sfarsitul careia, pleoapa stanga cand s-a deschis prima, dimineata, a pipait nu umarul frumos lucrat al lui Ethan ci un baton de Curly Wurly pe perna, sprijinit de un biletel pe care scria, a vazut dar nu a inteles decat dupa ce s-a retras si pleoapa dreapta, scria “marry me, will you?”

Peste 3 ore, pe locul de la geam al Taromului catre Bucuresti strangea spasmodic din buze, cersind parca unui trecator de partea cealalta a presurizarii, o tigara, fie ea si inceputa. De cand se ridicase din Heathrow a simtit nevoia asta de care uitase complet 10 zile. Isi luase cateva Curly Wurly de la indianul din coltul strazii, cat timp asteptase sa vina taxiul, dar cei 4 dinti ai lui ingalbeniti ii stransera atat de mult stomacul, incat a renuntat sa mai desfaca vreunul. A scos acum un baton, l-a desfacut cu grija si ambalajul l-a asezat semn in revista de camuflaj pe care si-o luase la intamplare, de pe aeroport. Musca bucati mici, pe care le invartea in gura pana se topeau, ca un fel de masaj kinetoterapeutic al limbii care alergase pe fiecare centimetru al lui Ethan intr-un maraton londonez epuizant si rememora fiecare clipa. Cand a proiectat pe ecranul irisului verde scena biletelului marital, stewardesa o ruga sa isi scoata centura si sa coboare. Revista pe care o avea in brate se sufocase deschisa la un pictorial, in care un tip imbracat intr-o camasa alba de la Massimo Duti ii monta ingenuncheat pe inelar sarma dopului de la o sampanie Angelli unui manechin fara cap, gol, acoperit doar de o esarfa de la Mango.

A inchis-o usor peste ambalajul ala copilaresc de Curly Wurly cu care se intorsese din cea mai ciudata calatorie din viata sa. Nici macar nu ii placea batonul asta de caramel, dar se simtea intr-un mod foarte straniu atasata de ambalajul colorat ca o sorcova…

S-a oprit la primul stand de tigari, a luat un pachet de Hamlet pe care nu se astepta sa il gaseasca, a aprins una dintre tigari avand in gand ca ceva clar este putred in viata ei si s-a urcat in taxi. Colegul, devenit sef acum, tocmai o sunase sa o invite la profiterol in holul de la Radisson si ea a acceptat fara sa clipeasca.

Privirea ei in gol se impiedica de pachetul de tigari daneze pe care il tinea in maini ca pe o inima care nu te mai astepti sa bata, convinsa ca restul e tacere”

halfie

..de 3 nopti visa apa..

In prima noapte, paharul din mana era pe jumatate plin cu o apa albastra ca o mare de peruzea.

In a doua noapte, paharul era gol jumatate, odihnind pe peretii sai lacrimi, multe lacrimi, unele mari cat un glob de ghicit, celelalte marunte cu anvergura unei gamalii de ac wodoo, care curgeau unele intr-altele, inghitindu-se, unindu-se, copulandu-se pana la contopire, ca intr-o orgie febrila dintr-o sala cu oglinzi nenumarate. Nemasurate. Neslefuite. Reverberante.

Spre dimineata, era gol, in cada, una alba, de faianta, ca o masa de autopsie cu suport de gel de dus, scufundat pana la barbie intr-un amestec osmotic intre abur si gheata, cu omoplatii incordati in raceala apei din jur, dar cu gambele spasmotice de fierbinteala, cu abdomenul infrigurat sustinand incordat sexul umflat de caldura, pe care il privea - sa fi fost 1 ora, o zi, un anotimp de cand il privea? Gelul de dus era plin, inregistra asta cu coada unui ochi si avea senzatia aia, ca adormise in cada, desi nicio pleoapa nu mai coborase in berna de mult, foarte mult timp. Spuma continua dizolvarea efervescenta, pe care timpanul o contoriza automat cu un inceput de dezechilibru al corpului, chiar din pozitia asta, culcata.

Apoi a deschis ochii.
Transpiratia ii scurgea somnul urmand tivul tricoului, incercand parca sa spele grabita urmele. Respira greu si nesiguranta cu care s-a ridicat trada nelinistea visului important pe care nu ti-l amintesti, dar a facut unul, doi, trei pasi si la al patrulea totul s-a sfarsit. O ezitare scurta cand paharul cu apa a ajuns la jumatate. Atat.

Ajunsese la mijlocul vietii si a fost constient de asta o fractiune de secunda.

A dat pe gat restul.
Fara nicio alta pauza.
Grabit.
Fara sa mai simta gustul.

cand crezi ca nu-i frumos sa scuipi

Cateodata simti ca iti sta in gat.

Trebuie sa te hotarasti rapid daca vrei sa te sufoci sau nu. Uneori insa, nu poti sa scuipi, nu e frumos sa scuipi, mai ales unde mananci, si atunci faci sfortari din ce in ce mai dureroase sa respiri. Pentru ca, repet, nu poti sa inghiti. Senzatia e oribila si fata ti se schimonoseste, sa strange parca sub efectul unei pompe de vid, iar in scurt timp devii vanat. Vei fi in acel moment in care chiar nu iti mai pasa daca ai mainile libere, daca poti sa alergi sau sa te tarasti, tot ce ar conta se leaga de aer si posibilitatea de a respira. Dar nu poti. Pentru ca ti s-a intepenit in gat, exact in locul acela in care muschii nu pot face nimic. Acum, atunci, oricand ar fi utila o manevra Heinrich, dar daca tii prea mult la orgoliul tau vei pierde secunde pretioase inainte de a cere ajutor in asa fel incat va fi prea tarziu cand te vei hotara. Fir'ar sa fie, a fost frumos si acum trebuie sa se termine, ce mama masii mi se intampla mie asta!

Cateodata, doar unora dintre noi, in special celor norocosi care nu stiu asta, o mana le intinde un pahar cu apa. Palma ti se aseaza calda pe spate si te sprijina pana cand reusesti sa impingi dumicatul ala nenorocit pe gat. Simti prin toti porii cum zambeste, deodata cu aerul pe care nu te mai saturi absorbindu-l si incerci sa nu uiti niciodata: "nu te mai repezi asa, nu mai fi asa tauras, puiule!"

Ai face orice pentru mana asta, nu-i asa?

Hey, Rebel Rebel, how could they know?

osul soldului stang

Avea un tatuaj cu un fluture. Ok, am mai vazut unele similare, dar asta era colorat si mie imi place asta, insa mai mult decat atat era intr-un loc ciudat. Ciudat nu in sensul de paranormal, ci doar pentru ca statea pe un os al soldului. Stang, mai precis. Mi-am inchipuit imediat manerul stang al unei kukte, tatuat cu 2 aripi colorate. In fine, o usoara irizatie maghiara ii definea profilul, e drept, dar asta nu are legatura. Nici macar fluturele nu are legatura cu ce s-a intamplat mai departe, doar ca mi s-a parut ciudat, in sensul asta.

Nu obisnuiesc sa privesc fetele, chiar daca isi dezvaluie abdomenul la -2 grade.. de fapt, mint, asta fac, indiferent ca sunt grade pe plus sau pe minus. Pe minus mi se intampla chiar mai pregnant fiindca iti sar in ochi. Stiu ca asta e scopul, dar nu e frumos. Sau, ma rog, e dar nu e profesionist pentru un barbat insurat. In acel moment insa nu faceam asta. Mancam. Deci satisfaceam alta treapta din piramida maslowiana. Dar asta ti se intampla cand stai singur intr-un McDonalds si chelfanesti oferta aia tampita de 2 mcchicken la 10RON. Ai tot timpul sa observi.

Nu era singura, dar in ce ma priveste nu ma interesa. La inceput. Venisera amandoi inghetati, la ea normal, la el evident. Ce m-a surprins chiar si mai mult decat soldul ei stang, a fost ca el s-a asezat iar ea s-a dus sa cumpere alte oferte tampite de la clovnul asta criminal. Intodeauna mi-au displacut clovnii. Iar asta nu face nicio exceptie. De fapt, daca ar fi sa fac o ierarhie, asta ii intrece pe toti. Restul sunt singuri, tristi si individualisti, sau in cele mai scandaloase cazuri in mici grupuri organizate. Pe cand asta este un fel de capo de'l tutti capi, un fel de Victor Dewayne, de Lucky Luciano, conducand cu ranjetul lui unsuros cea mai organizata retea de crima organizata din lume. Mint, a doua, prima e Coca-Cola Company. Ok, mai stiu vreo 3 clovni, unul personal si unul pe care o cheama [e o ea] Gigiuca. La fel de criminala, credeti-ma!

Cuplul asta parea genul de "cuplu de cartier" si tocmai ma gandeam cat de jos au ajuns baietii din acesta rasa, cand blonda s-a intors. Nu fusese la baie, cum sperasem. Nici sa vada ce isi doreste, cum fac eu cu sotia mea pe care o las apoi la masa si ma asez eu la coada, ci chiar a cumparat si a adus singura la masa tava. Niste cartofi prajiti si o cocoasa de paine cu ceva inauntru pentru ea si la fel si pentru el. Le-a impartit de pe tava si intr-un final s-a asezat si ea. Iarasi ciudat. Toate gesturile astea aveau ceva neobisnuit in ele.

Abia cand a scos din posetuta eleganta din lac negru cu dantela din metal sclipitor, tubul de gel igienic, am inteles. Privind-o cum ii pune lui in palme, si apoi siesi mi-am dat seama ca ea nu era o catelusa pentru cainele din spatele blocului. Dimpotriva. Ea facea regulile jocului. Mancau la masa clovnului pentru ca ei i se paruse in regula, statea la coada si aducea de mancare pentru ca simtea ca asta era responsabilitatea sa si avea gel igienic pentru ca stie cat de periculos este in ziua de astazi cu toate suprafetele astea universale pe care punem toti mana, ochii, scuipatii si, evident, microbii. Iar fluturasul era pe osul soldului stang pentru ca nu ii place sa semene cu toate celelalte, care isi fac aripi stilizate de inger pe zona lombara ca sa te induca in eroare privitor la performante si disponibilitati.

Tot ce gandisem pana atunci s-a modificat. A fost cumva ca o dimineata de dupa alegeri, intr-o piele de geoana. Incepusem sa simt compasiune pentru bietul baiat, victima sigura ca orice mascul de calugarita, dar mi-a alunecat un strop de maioneza pe cand incercam sa mut cu limba un fir de varza alba dintre 2 masele si aproape ca facusem rana din cauza asta. M-am enervat rapid, fiindca am o fire caruia ii sare repede mustarul [ha!], si fiindca imi cazuse pe portofelul meu de la H&M si mi-am adus aminte ca astia ne ignora permanent si nu vor sa deschida niciun magazin de-al lor la noi - mie mi se pare chiar jignitor, daca nu lipsit de viziune strategica de business, dar una peste alta, mi-am adunat toti nervii si stropul de maioneza, mi-am luat haina si m-am carat.

Astazi abia, si au trecut 10 zile deja, mi-am adus aminte de fluturasul de pe osul soldului stang si am rememorat intreg episodul. Eram mai calm si am vazut cu alti ochi filmul asta. Am gresit de doua ori. A doua oara pentru ca nu e treaba mea ce fac altii. De fapt, de trei ori. Ultima oara pentru ca ba da, e si treaba mea. Cat timp stam laolalta in circul asta tampit condus de clovni criminali, privind o romanta siropoasa de dragoste cu ochiul libidinos care cauta doar protagonista, ne murdarim cu totii de maioneza. Fii-mea nu o sa aiba tatuaj pe osul soldului stang. Oriunde altundeva, doar dupa ce se consulta cu mine in calitate de creative manager. Si nu o sa ii duca tava unui pampalau pentru ca il iubeste, de ce nu o inteleg!?, pe fraier. O sa fie greu cu Mc Donalds, dar ne descurcam noi. Cat priveste poseta de lac negru, presimt ca sotia mea o va ucide din priviri doar daca incearca sa aduca vorba, si asta dupa ce o sa isi manance salata de fructe, brocolli si carnea de pui pe gratar.

Fiindca clovnii intra in viata noastra adusi de parinti, asta-i sigur.