Cand ti se da, nu ti se cere parerea.O primesti, ti-o insusesti si multi dintre noi se lupta pana la capat sa o accepte.
De cele mai multe ori i se spune destin. Mie mi se pare mai degraba sansa.
Imi inchipui o roata a norocului imensa, strident colorata - mult mai mare decat orice roata am vazut eu in Cora sau Carrefour, pe care o mana ridata o invarte din automatism. Egal. Nici mai puternic, nici mai slab. O invarte. Ce cade, cade. Daca nu cade, pica. Finetea ironiei este ca nici macar nu o invarti tu, cu speranta obtinerii unui tricou serigrafiat sau a unei caserole inutile. Nu. Tu nu faci nimic. Eu nu am facut nimic. El nu a facut nici atat.
Daca ai jucat vreodata la loto cumparand un tichet deja completat, vorbesc despre acelasi episod.
Sansa de a alege un tichet pe care altcineva a ales numerele tale castigatoare, cu care sa castigi marele premiu de care apoi sa fi capabil sa te bucuri inteligent este mica. Diplomat, ii voi spune minuscula.
Ai o singura sansa. Apoi esti pe cont propriu.
Ma gandeam la asta in timp ce 10 posturi din 10, OTV inclus, transmiteau ceremonia in onoarea unui Jackson din 5. Ce sansa a avut sa primeasca un destin? Ce nesansa a avut sa incerce sa il implineasca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu