joi, 16 aprilie 2009

Imi place sa privesc peste umeri, printre suvite de par rebele, deviind usor peste lobii urechilor, deasupra tuturor gesturilor deloc acoperite, necostumate. Si sincere.

Imi place in ultimul rand.

Poti descoperi copii cu adevarat destepti in ultimul rand, in linie cu ratarile de serviciu. Intreaba orice profesor - nu exista unul care nu iti va spune acelasi lucru: cea mai neasteptata nota de 10, cea mai sincera, mai meritata s-a dus pe ultimul rand. S-a asezat in sufletul fetei care a rosit o secunda dupa care a dat din umeri a intamplare. Deloc accidental.

Ultimul rand nu e doar pentru cei care au pierdut definitiv startul. E chiar linia de start pentru minti care alearga cu handicapul complexelor adevarurilor descoperite prea devreme.

Spunea cineva zilele trecute printre stropii de saliva care se lipeau de un microfon, ca intr-o discutie la un pranz cu Patapievici pe tema "ce poti sa le spui unor copii de 11-12 ani despre educatie", arcasul cu papion ar fi punctat: "daca ar fi sa le spun unor copii de ce ar trebui sa se educe la 12 ani, le-as spune 2 lucruri. Primul ar fi ca asa devin mai buni, iar al doilea ar fi ca asa vor putea afla mai mult Frumos in jurul lor". Banuiesc ca asta vine din experienta primului rand.

Pentru expandare, incearca ultimul rand. Cinema, teatru, Ateneu, clasa a 7a, a 10a, a 12a, autobuz, meeting, conferinte - alege ce vrei tu. Vei simti reverberatiile corpurilor dinainte ta deodata cu informatia, vei avea minim 3 scenarii de fuga inainte ca oricine altcineva sa se dezmeticeasca complet. Viata, asa cum doar banuiesti ca poate fi, inspira si expira goala, cu sanii ei obraznici si grei de tupeu, cu soldurile sale pline de entuziasm pe care poti, brusc, poti sa le strunesti cu amandoua mainile fara ca ea sa cracneasca, pentru ca da, ea este cu spatele si nu, nu ea este cea care conduce jocul asta epidermic.

Iar pentru un copil de 12 ani, i-as spune sa se educe pentru ca asa, doar asa va putea afla tot ceea ce mami si tati, buni, bunul, profu de romana sau aia de la biblioteca nu ii dau voie sa vada, auda, stie.

Viata.
Din primul pana in ultimul rand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu