matematic, pe înţelesul tău

"Dragul meu,

când pui punct

închizi un cerc.

Ştiai asta, nu-i aşa?

Iubire,

când tragi linie

uneşti de fapt

cel puţin două dintre punctele noastre de vedere

diferite,

lăsând deasupra,

sau dedesubt (nu contează),

cea ce cred eu

despre ceea ce ştii tu

din ceea ce încercăm

să facem noi,

deşi,

paradoxal,

planul

pe care l-am făcut împreună

nu conţinea

niciun punct

şi nicio linie.

Suma

tuturor

nulităţilor mele

ridicată la cub,

înmulţită cu distanţa

în secunde-lumină până la capătul lumii,

la care ai adăuga,

în progresie geometrică,

toate necunoscutele tale,

plus variabilele,

plus constantele,

plus numerele negative, pozitive şi ascunse

din agenda ta de telefon,

totul la puterea miilor de ipoteze

pe care mi le-am făcut,

sunt cu toate numai un segment

din integrala de timp

şi spaţiu

şi nervi

şi lacrimi

din mine

din tine

şi din tot ceea ce reprezintă

sistemul nostru

diferenţial.

Doar că, acum,

după punctul tău

a apărut un mare zero

{şi tot ce aveam de împărţit

se raportează (de astăzi) la el}

rezultându-mi un infinit

de necunoscute raţionale

şi mai ales una,

iraţională,

pe care,

cu toate cunoştinţele mele matematice,

fie ele din cercul meu de prieteni,

din sfera ta de influenţă

sau din micul nostru triunghi amoros,

(atât de obtuz şi prin asta deloc echilateral)

nu reuşesc să o identific corect,

şi în special nu sunt în stare să pricep

de ce valoare ei

rezidă într-un cuantum mai mare

pentru tine.

Însa chiar sunt bine,
nu te îngrijora,
mai ales de când
mi-am refăcut toate calculele
si am încheiat toate socotelile
cu viaţa,
cu mine,
cu tine,
si am văzut negru pe alb
că punctul tău
este o linie sferică
peste toate planurile mele
transversându-le
şi demonstrând
tot ce mai era de demonstrat
între noi."